Cartea bisericii din PRISLOP, ce întruchipează jertfelnicia creştinilor ortodocşi de ieri şi de azi

            De Sfântul Dumitru, hramul Bisericii din cartierul năsăudean, reşedinţa romanului românesc realist,  am  avut o întâlnire de suflet, cu respectarea  strictă a regulilor de protecţie ce se impun,  cu CARTEA, la chemarea  scriitorului-colonel IOAN BOŢAN, fiu al satului, autorul cărţii –Biserica ortodoxă „Sf. DUMITRU” din Liviu Rebreanu, scoasă la Editura „Ecou Transilvan” din Cluj, director Nadia Baciu.

            După oficierea Sfintei Liturghii, începând cu ora 15, scriitorii năsăudeni, luptători pe tărâmul Asociaţiunii Transilvane, Ioan şi Lucreţia Mititean, Floarea Pleş, Ioan Seni, Leon Catarig şi secretarul Asociaţiunii, Ovidiu Maghiar, au fost în mijlocul enoriaşilor sărbătorind cum se cuvine cartea prislopenilor  ce oglindeşte realitatea satului în forme estetice, clare şi accesibile tuturor.

            Întâlnirea cu cartea religioasă s-a desfăşurat în incinta bisericii sub patronajul preotului local MIHAI MÂNZAT, care cu mult entuziasm a salutat enoriaşii şi oaspeţii dând glas cuvintelor înălţătoare la adresa bisericii noastre, la vârsta de 110 ani, rostite în prefaţa cărţii de protopopul de Năsăud, IOAN DÂMBU, care a spus: „Mă bucur foarte mult că am fost solicitat să prefaţez această carte scrisă de un mirean, nu de un slujitor al bisericii, pentru că iată se împlinesc 110 ani de când a fost ridicată această Sfântă Biserică, de vrednicul în pomenire părintele IOAN BELCIUG nemuritorul, un erou din romanul ION de Liviu Rebreanu.” Apreciază că autorul cărţii, înainte de a intra în subiectul acestei cărţi, face o scurtă istorie a creştinismului în spaţiul românesc, aceasta în fapt constituind primul capitol al acestei scrieri, după care se succed celelalte nouă capitole totalizând cele 165 de pagini scrise cu răbdare şi multă claritate, încât deschizând-o ai impresia că deschizi uşa bisericii, iar citind-o e ca şi cum ai rosti o rugăciune, ca o mărturie a dragostei de Dumnezeu şi de mântuirea enoriaşilor din jurul ei ce caută un liman pentru suflet. Cartea cu cele 10 capitole, este un dialog fertil cu satul, cu ţăranii  pe care Liviu Rebreanu îi omagiază în cadrul înaltului forum ştiinţific – ACADEMIA ROMÂNĂ,  un discurs fixat adânc în inima satului românesc „Laudă ţăranului român”.

Întâlnirea prislopenilor cu cartea şi cu scriitorii a fost un dialog esenţial cu lumea, cu divinitatea, ajungând să cunoască marile spirite ale literaturii, cartea însăşi fiind o corelare dintre literatură şi religie aşa după cum au consemnat scriitorii prezenţi în intervenţiile lor, printre care şi completările enoriaşului Pompei Pop, care totodată vine cu propunerea de a ne întâlni în curând în acest cadru pentru aniversarea celor 100 de ani de la apariţia romanului „ION”. Deci peste câteva zile din nou LA PRIPAS.

            „Prin cercetare şi scris am ajuns să cunosc marile spirite creştine, spune autorul cărţii, am reuşit să intru în dialog cu ele printr-o tovărăşie literară.”

            N-am scris nici mult, nici puţin, am scris doar atât cât am simţit  nevoia să scriu, fiindcă, de regulă, scriu în aceea extraordinară stare de spirit, când simt că pot să zbor chiar dacă nu am aripi. Cred în tânăra generaţie, în capacitatea ei de a duce mai departe o moştenire a vieţii satului creştin, sporindu-i valoarea, diversificând-o  într-o adaptare continuă la ritmurile vieţii actuale şi viitoare, tineri creatori şi beneficiari ai literaturii.