Cu cartea religioasă la Perișor

       Cu sprijinul domnului Ovidiu Maghiar care s-a aflat la volan, am parcurs distanța Năsăud-Perișor într-o zi frumoasă de toamnă, respectiv 10 noiembrie 2024, având cu noi povestirile biblice culese de Lucreția Mititean. Cu o zi înainte, în 9 noiembrie 2024, am fost „Cu cartea pe roți” la colocviile de la Mănăstirea Dorolea, unde s-a scos în față poezia religioasă. 

De la Piatra, am cotit la dreapta, am urcat dealul pe un drum bine întreținut, prin mijlocul livezilor și terenurilor agricole golite de recoltă, cu arături de toamnă  și un colorit splendid, care te îndeamnă să admiri și să te bucuri că lucrătorii ogoarelor din Piatra, Mireș și Perișor sunt conștienți că numai prin lucrarea la maxim a fiecărei parcele și creșterea animalelor vom putea izbândi, cu  înțelepciunea țăranului, răbdarea și speranța sa, care constituie principalele arme ale celor ce răscolesc pământul.

Satul Perișor, despre care scriam cândva că este uitat de lume, a ajuns un sat de talie europeană. Toate drumurile care cândva erau greu de străbătut, sunt asfaltate, pâraiele dirijate, casa, ograda, poarta și gardul te încântă. Toate se împletesc cu frumosul, lăsând loc unui șir lung de rânduieli străvechi.

La ora 10 am intrat în Sfânta Biserică păstorită de 22 de ani de părintele Florentin Moldovan, un om cu multe gânduri și idei spre Înălțarea Sfântului lăcaș și atragerea spre rugăciune a sătenilor. A cercetat istoria satului, întocmind o carte a satului foarte bine documentată, despre care am scris la timpul potrivit cu mult drag. Am poposit în fața monumentului eroilor și am recitit versurile scrise de poeta din Dej, Raveca Vlașin, fiind și noi prezenți la dezvelirea monumentului, o  manifestare cultural-istorică de mari proporții. Prin grija și strădania preotului Florentin,  biserica este înnoită atât în interior cât și la exterior.

Preotul Florentin este  un păstor care ridică satul prin credință și păstrarea obiceiurilor străbune,  transformând biserica într-o bijuterie. În interiorul bisericii totul e nou, făcut cu gust și multă migală. S-au făcut lucrări de rezistență, s-au pavat căile de acces, s-a schimbat acoperișul, s-a consolidat împrejmuirea, s-au făcut zugrăveli exterioare. Într-un cuvânt, locașul de închinare este nou, cum noi sunt și gândurile enoriașilor privind credința străbună și cinstirea celor care au trăit pe aceste locuri. Un exemplu în acest sens ni-l oferă parastasul a doi creștini VÂRVARA și ALEXANDRU, verișorii doamnei Lucreția, care a oferit bisericii, cu dedicație, cartea „Predici la praznice împărătești. Sărbători ale Maicii Domnului și ale sfinților mari de peste an” (culegere), un izvor de înțelepciune, cu mesaje transmise din inima celor mai renumiți prelați ai bisericii ortodoxe, care au pus în predicile de peste an trăirile lor de suflet, așezate de autoare în al doilea volum de acest fel, ce a intrat cu succes în atenția enoriașilor  ca o sărbătoare a sufletului cu îndemnul de a ne ierta unii pe alții,  să fim mai buni și mai recunoscători Domnului pentru tot ce ne dăruiește zi de zi.

Așa cum spun în paginile de început scriitorii teologi dr. Victor Constantin Măruțoiu și Maxim Morariu, cărora le aducem sincere mulțumiri pentru popularizarea acestei cărți, scrisă din suflet pentru suflet. Duminică a fost la Perișor o zi a cărții, a spovedaniei și a Sfintei Treimi.

Felicitări  preotului Florentin, autoarei care a izbucnit în lacrimi amintindu-și de frumoasele zile de vară petrecute la bunicii Gavril și Vârvara, celor doi gospodari ce ne-au poftit în ograda lor bine rânduită și anume Macedon Vlașin și Lupan Viorel, despre care vom scrie în curând.

  Ioan Mititean