Casele se împodobesc cu crengi de paltin

Reprezentanţii bisericilor din judeţ au început pregătirile pentru una dintre marile sărbători ale anului şi anume Rusaliile.

Duminica Cincizecimii (Rusaliile) numită în popor şi Duminica mare, este sărbătoarea anuală a pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc (II, 1-4) şi cu care se încheie cu descoperirea faţă de lume şi de creaţie a lui Dumnezeu, Cel în treime. Rusaliile sunt cea mai veche sărbătoare creştină împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinţilor Apostoli, ca o încreştinare a sărbătorii iudaice corespunzătoare. În această zi Sfântă se comemorează coborârea Sfântului Spirit asupra ucenicilor lui Iisus Hristos. După pogorârea Sa asupra Apostolilor, Sfântul Duh a rămas pentru totdeauna prezent, viu şi activ în Biserica creştină. Duhul este comoara darurilor celor bune pe care credincioşii le primesc de la Dumnezeu: viaţa, sănătatea, puterea de muncă, sfinţenia şi virtutea. În fiecare an, cei adunaţi în biserici de Rusalii aşteaptă toate acestea. Duhul ne învaţă adevărul şi ne călăuzeşte paşii şi voinţa spre tot ceea ce este bun şi plăcut lui Dumnezeu. Biserica spune că toţi creştinii primesc darul Sfântului Duh îndată după botez. Astfel, devin purtători de Duh, iar trupul lor devine cum propovăduia Sfântul Pavel „templul Sfântului Duh“.

Se crede că sufletele morţilor (moşilor), după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paştilor), se preumblă printre cei vii, înapoindu-se la locul lor în Ajunul Rusaliilor. Urmând datinile transmise din moşi-strămoşi, ortodocşii împart tot felul de bucate specifice sărbătorii: colivă, colaci unşi cu miere, păsat (mălai măcinat mai mare, fiert cu lapte, miere şi puţină untură, pus pe foi de nuc sau tei), fructe şi vin. În multe localităţi din ţară se continuă o tradiţie moştenită de la daci. În tradiţie se spune că cei care nu ţin sărbătoarea de Rusalii vor fi pedepsiţi de Iele. Acestea le vor lua minţile sau îi vor schilodi. Rusaliile, cunoscute în mitologia românească sub denumirea de „iele”, sunt făpturi fabuloase, înzestrate cu puteri magice, de seducţie, sălăşluiesc în văzduh, munţi, peşteri, păduri şi pe malul apelor şi cascadelor. Pe timpul nopţii, în lumina lunii, Rusaliile se spune că se scaldă goale în izvoare, despletite şi dezlănţuite. Sunt temute mai ales dansurile Ielelor şi din vremuri îndepărtate se cunoaşte că dansul lor este numit Hora ielelor, ele adorând să danseze cu sânii goi în cerc, având părul despletit, clopoţei la glezne, picioare şi purtând voaluri subţiri, transparente, dansul lor fiind unul magic, bogat în taine şi simboluri de neînţeles pentru muritori. Ielele nu fac rău celor ce care le evită, ele devin rele numai dacă sunt provocate sau dacă dansul lor este privit. Atunci se spune că se răzbună pe „vinovat” luându-i minţile definitiv. Ele, Rusaliile, pedepsesc şi pe aceia care lucrează în această zi considerată a dansului lor, şi nu o preţuiesc şi sărbătoresc cum se cuvine.

O superstiţie spune că dacă în noaptea de Rusalii vei dormi sub cerul liber sau dacă te vei duce la fântână, vei cădea sub puterea ielelor, deci este indicat să eviţi să faci aceste lucruri. La sate în special se păstrează tradiţia ca în această zi să se ducă la biserică pentru sfinţire crengi de paltin şi nuc, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli. Aceste crenguţe se agaţă apoi la ştreaşina caselor sau la icoane, dar pot fi găsite, în zona noastră, şi la porţile caselor. Se spune că acestea le vor apăra de cele rele şi în plus, se mai spune că acestea ar căpăta puteri miraculoase pentru vindecarea celor care suferă de surzenie. Ramurile folosite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor şi a grindinii. Preoţii şi sătenii ies pe câmp în ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinţi apa şi a stropi câmpul, crezându-se că, astfel, nu va bate grindina.