Câteva cuvinte despre haiducul Boșotă din Runc

Născut la data de 13 februarie 1915 și rămas orfan, Grigore Boșotă se angajează ca cioban la un om bogat din Ilva Mare, dar după câțiva ani, la soroc, plata îi este amânată fără motiv, iar apoi refuzată. Pentru că își ia „dreptul cuvenit”: 55 de oi de-a valma, cu tinere și bătrâne la un loc, întocmai cum le-a fost învoiala de la început, este reclamat pentru furt. Se refugiază pentru o vreme în Poiana Ștampei, dar în timpul efectuării stagiului militar, fiind reluată ancheta penală, dezertează pentru a nu fi întemnițat pe nedrept și se refugiază în munți. 1
Timp de 12 ani, Grigore Boșotă a fost urmărit necontenit: de poliția română (1938-1940), de jandarmii unguri (1940-1944) și de miliția comunistă (1944-1950), fiind capturat în câteva rânduri, reușind însă de fiecare dată să evadeze. În anul 1950, când a fost prins în hotarul comunei Salva (fiind vândut de familia ce-l adăpostise o vreme), avea șapte condamnări pronunțate și pedepse ce însumau 50 de ani de închisoare, preponderent pentru fapte săvârșite împotriva celor însărcinați cu colectarea cotelor, taxelor și impozitelor, fără a face însă niciodată uz de armă.
A executat efectiv 14 ani de închisoare, ieșind din temniță abia în anul 1964, odată cu amnistia generală a deținuților politici, cu piciorul amputat în urma unui accident suferit în mină, iar după detenție a lucrat ca lăcătuș-mecanic la Cariera de piatră din Poiana-Ilvei și Întreprinderea Ineul Năsăud.
În volumul „Cartea de la Runc”, Gavril Moldovan relatează cum, îmbrăcat în nişte haine ponosite, Boşotă s-a prezentat cu un miel în braţe la Comcar Năsăud, vezi Doamne, ca să-l predea, în realitate interesat când va pleca la drum maşina care urma să adune vitele din gospodării. Cei de acolo i-au spus să meargă acasă şi să aştepte întrucât chiar a doua zi maşina va porni la drum.„A doua zi, s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a mers împreună cu un ajutor al său pe Valea Zăgrii aşteptând lângă un podeţ construit din bârne. Era prin luna mai, timp numai bun de adunat mieii de la cetăţeni. Un soare strălucitor lumina vârfurile copacilor şi colinele din jur. Boşotă nu avea emoţii. Era complet stăpân pe sine. Tânărul de alături avea şi el încredere în stăpânul său. La un moment dat, ei zăresc la o oarecare distanţă maşina pe care o aşteptau. Înăuntru se aflau perceptorii, însoţiţi de un miliţian. Cu un gest hotărât, Boşotă urneşte o bârnă din podul de lemn ce traversa drumul, astfel ca maşina să nu mai poată înainta. Apoi se ascunseră amândoi în tufiş. Când maşina ajunse aproape de podul de lemn, şoferul opri văzând spărtura din faţă. Se dădură jos cu toţii, iar atunci, Boşotă, ieşind din tufiş le-a cerut să ridice mâinile sus. (…) Boşotă îl dezarmează pe miliţian, ia geanta cu 250.000 de lei, o sumă foarte mare pentru vremea aceea. Ia banii şi lasă şi un bilet: Mi-am luat leafa pe luna mai. Semnat Grigore Boşotă. (…). Într-o zi a întâlnit pe Dealul Târgului (la Dumitra) o femeie din Dorolea care se ducea cu vaca, la Năsăud, să o vândă să-şi poată plăti impozitele, deşi avea acasă şapte copii cărora nu avea ce să le dea de mâncare. Impresionat, Boşotă i-a dat o sumă mare de bani, iar femeia a plecat acasă cu vaca şi banii, iar astfel de gesturi din partea lui Boşotă nu au fost puţine”, se mai arată în „Cartea de la Runc”. 2
Din spusele semenilor, și mai ales a sărmanilor, acest Grigore Boșotă, ultimul haiduc din Țara Năsăudului, ce nu s-a temut de nimeni și de nimic, a fost un om de omenie și de onoare, ce și-a dus destinul cu demnitate, indiferent de vitregia vremurilor, fără a-i fi frică de frig și de foame și fără a se căina că n-are destulă hrană ori haine, stingându-se din viață în data de 29 aprilie 1989, în zorii libertății, pe care a iubit-o atât de mult.

Preot Rus Vasile

Bibliografie:
1.https://justete.ro/locuitori/grigore-bosota/
2. https://timponline.ro/grigore-bosota-haiducul-modern-din-runcu-salvei-un...