Col. (R) Gaftone Ioan, de Ziua Victoriei: Valorile europene de azi noi le trăim, fără întrerupere, de două mii de ani!

Există zile în calendarul laic al naţiunii noastre care sunt repere istorice, de unde s-a schimbat direcţia pe spirala istoriei. Uneori, schimbările au fost dramatice, alteori de un tragism demn de antichitatea greacă. Factorii subiectivi şi obiectivi care au generat aceste schimbări au fost cunoscuţi complet doar de cei care aveau destinul României în mâini la timpul respectiv. Istoria e viaţa oamenilor şi are părţile ei bune şi mai puţin bune. Se poate învăta din toate, dar mai ales din eşecuri. Istoria ne spune că popoarele nu au duşmani şi prieteni veşnici, ci doar interese veşnice. Supravieţuirea neamului a fost şi este o constantă a politicii noastre. Fără menţinerea acestui interes nu am fi putut supravieţui ca neam. Jertfele umane şi materiale pe care le-am făcut au fost mari. Moartea a acoperit rănile pământului cu trupurile strămoşilor noştri de la Vladivostok până la Oceanul Atlantic. Am suferit mult, am trecut frontierele nu de puţine ori pentru a ne promova interesele şi nu trebuie să ne ruşinăm pentru asta.

Războiul nu permite jumătăţile de măsură, este încordarea maximă a puterilor unei naţiuni. Dacă a trece Nistrul a fost o greşeală, atunci să nu ne lăudăm cu ofensiva din Ungaria, Cehoslovacia şi Austria. Războiul e război şi are logica lui. Trecerea frontierei de către Iancu de Hunedoara a marcat un moment de cotitură în lupta dintre creştinătate şi otomani, fapt pentru care şi azi se trag clopotele la ora 12, ziua, în toate bisericile catolice din Europa. A schimba alianţele în război nu e o trădare a interesului naţiunii, ci o dovadă de consecvenţă în urmărirea acestuia.

Cine mai era alături de nazişti la 23 august 1944? Nu mai erau decât ungurii care erau ocupati de nazişti. Noi am făcut ce au făcut toţi aliaţii lui Hitler. Contextul geopolitic şi geostrategic întotdeauna învinge textele tratatelor. E bine de adus aminte în această zi. Mihai Viteazul l-a aruncat de pe tron pe Ieremia Movilă pentru un scop cu care ne mândrim şi azi. Îi trece cuiva prin cap ideea că ar fi fost o impostură? Dimpotrivă, a fost o viziune clară asupra dreptului istoric.

România are o poziţie geografică foarte bună. Înţelepciunea noastră ne-a prezervat identitatea între marii actori ai politicii europene şi ne-a oferit alături de primejdii şi oportunităţi pe care folosindu-le am trăit clipe astrale. Aceste oportunităţi ne-au propulsat pe traiectoria ascendentă a istoriei şi ne-au dat vizibilitate europeana. Eu nu vorbesc despre poziţionarea noastră pe harta politica a Europei ca de un loc în calea tuturor pericolelor, ci de oportunităţile pe care ni le-a oferit. Unde sunt hunii, avarii, goţii, ostrogoţii, slavii, pecenegii, cumanii, tătarii care au trecut pe la noi? Ei sunt în cimitirul popoarelor. Dacă eram fără înţelepciune şi eram oameni de nimica, eram şi noi lângă ei.

În această zi, oferim Europei un exemplu de vieţuire, de continuitate pe un teritoriu, fără a fi jefuit popoare, făra a extermina populaţii, fără suprimarea libertăţii şi demnităţii altor etnii, fără a folosi sclavia, fără… fără...fără…

Pentru fiecare salt al omenirii în ştiinţă şi tehnologie a fost prezent şi un român cu o contribuţie valoroasă. Câte popoare europene se pot mândri cu asemenea moştenire istorică? Valorile europene de azi noi le trăim, fără întrerupere, de două mii de ani.

Această zi are semnificaţia pe care o are şi cu contribuţia noastra. Azi, Europa este asa cum este şi pentru faptul că sabia istoriei s-a ascuţit prea des prin noi. În faţa judecăţii istoriei, nu avem de ce să stăm aplecaţi. Din contra, precum “Dan, capitan de plai“ putem spune apăsat:

“Nici pata pe-a mea armă, nici pe obrazul meu,

Alb am trăit un secol pe plaiul strămoşesc

Şi vreau cu faţă albă, senin să mă sfârşesc

Ca după-o viaţă lungă, ferită de ruşine,

Mormântul meu să fie curat şi alb ca mine!“

Col. (R) Gaftone Ioan,
Preşedintele Filialei Judeţene a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere