Colonelul inginer (r) Câmpeanu Mihai-Mircea-Gheorghe –oștean devotat al țării și al meleagurilor bistrițene

I-a plăcut din totdeauna uniforma, ordinea, iar într-o familie de militari precum cea a părintelui său, fost aghiotant al comandantului Diviziei 2 Vânători de Munte Bistrița și fost combatant în cea de-a doua mare conflagrație mondială,a avut posibilitatea să înțeleagă încă din fragedă pruncie aproape din interiorul instituției militare nu numai partea frumoasă a milităriei, dar și ce înseamnă rigorile disciplinei, greutățile și privațiunile serviciului militar. La aceasta a concurat și faptul că, după actul samavolnic din 30.08.1944, fosta unitate la care era încadrat tatăl său, dispusă pe granița de nord a României, a fost rechemată de urgență la bază întrucât a primit ordin ca în termen de o săptămână să fie dislocată la Deva, unde s-a refugiat întreaga familie. În pofida a ceea ce au avut de pătimit, tânărul bistrițean a optat în deplină cunoștință de cauză, să devină oștean al țării pentru care s-a pregătit temeinic. Perioada studiilor sale civile, incluzând învățământul primar, gimnazial și liceal, ultimul la instituția etalon a județului și a țării - Colegiul Național ”Liviu Rebreanu“, (pe atunci Școala Medie Mixtă - n.n.) - și a celor militare, constând din: școala militară de ofițeri, Academia Tehnică Militară cu durata studiilor de șase ani, curs postacademic de conducere pentru ingineri cu o durată de un an la aceeași unitate), curs postuniversitar cu o durată de un an la Institutul Politehnic Brașov - Facultatea de automobile și tractoare și alte cursuri postuniversitare militare și civile de scurtă durată în domeiul științei conducerii au însumat peste 22 ani. Mi s-a părut nostim faptul căa studiat chiar mai mult decât ar fi fost necesar! Vinovată de această situație se pare că a fost regretata sa soră, Georgeta-Maria, de o vârstă apropiată, care avea ca peste ani să devină soția doctorului ing. Nicolae Minoiu, membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisești“, fost cercetător, iar vreme de peste 30 ani secretar științific al Stațiunii de cercetare-dezvoltare pentru pomicultură, „Cetățean de onoare al municipiului Bistrița“ care, după ce familia a revenit din refugiu, n-a vrut sub niciun chip să meargă la școală decât împreună cu fratele Mircea! În aceste condiții, acesta s-a văzut nevoit să repete clasa I și la Bistrița, deși cu doar un an înainte frecventase și absolvise aceeași clasă în perioada refugiului la Deva. După absolvirea instituțiilor militare de învățâmânt, a lucrat scurte perioade de timp acolo unde a fost trimis, dar chemarea meleagurilor natale a fost mai puternică, iar în cele din urmă a învins. Așa se face că din 1977 și până la trecerea în rezervă prin pensionare, în 1995, a lucrat numai la Bistrița, unde a îndeplinit funcția de locțiitor tehnic al comandantului Brigăzii 1 Vânători de Munte „General Grigore Bălan“. În întreaga perioadă activă a dovedit devoțiune față de meleagurile bistrițene și locuitorii acestora și, deși i s-a propus, nu a dat curs propunerilor de a munci pe funcții superioare în altă parte. A asigurat instruirea temeinică în domeniul apărării țării și pentru viață a contigentelor de militari în termen din județ și din afara acestuia. Majoritatea acestora îi sunt și acum recunoscători pentru faptul că, în perioada îndeplinirii serviciului militar la Bistrița, au putut deveni și posesori ai permisului de conducere auto, unii chiar profesioniști ai domeniului. Cum înainte de 1989, armata era instituția folosită oriunde era nevoie, asta însemnând: în mină ca să avem lumină, pe șantierele Metroului bucureștean, ale Casei Poporului, Magistralei Albastre, Transfăgărășanului, la strângerea recoltei și nu numai, evenimentele din 22 decembrie 1989, l-au găsit în postura de comandant militar al Întreprinderii Electrocentrale Deva, la care fusese detașat încă din anul 1987. Aici, vreme de aproape patru ani, prin valorificarea cunoștințelor profesionale, exigență în îndeplinirea sarcinilor și atribuțiunilor a asigurat creșterea siguranței și eficienței în funcționare a instalațiilor și a urmărit încadrarea în normele de mediu. Ca urmare a măsurilor luate, încă din primul an de activitate, producția de energie electrică a crescut cu peste 30 % respectiv de la 620 MW la 830 MW. Aceasta s-a constituit într-o realizare notabilă, apreciată pozitiv de factorii decizionali ai vremii, surplusul de energie obținut acoperind consumul a câtorva județe (în județul Bistrița-Năsăud consumul la puterea maximă era de cca 57 MW – n.n.). Nu întâmplător, după 22 decembrire 1989, conducerea Întreprinderii Electrocentrale Deva a făcut demersuri la Ministerul Apărării Naționale pentru a-i prelungi durata detașării. După pensionare, în două legislaturi, a fost ales consilier local al municipiului Bistrița, calitate în care s-a străduit să-și aducă aportul la buna gospodărire și administrare a urbei. De asemenea, o perioadă a îndeplinit funcția de președinte a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, a activat în Asociația Națională Cultul Eroilor, iar în prezent destoinicul oștean al țării și al meleagurilor bistrițene încearcă să-și chivernisească cât mai judicios timpul pentru a fi cât mai util celor doi nepoței și unora dintre apropiați, care au nevoie și beneficiază de sprijinul său aproape zilnic. Toate acestea i-au atras și îi atrag stima, respectul și admirația celor din jur. La aceasta concură în mare măsură și faptul că membrii săi de familie, respectiv soția, d-na Câmpeanu Bianca, medic primar pediatru precum și cele două fiice: Henciu Bianca-Mihaela, medic specialist de familie în Bistrița și Vintilă Claudia-Mirela, medic specialist dermatolog în orașul Beclean, au un aport important la ocrotirea stării de sănătate a locuitorilor județului. Pentru ceea ce vrednicul și destoinicul oștean a făcut pentru țară și urbe am considerat că merită să-l felicităm și să-i urăm atât dumnealui cât și întregii sale familii Sărbători fericite și un An Nou 2015 cât mai prosper și plin de bucurii. Considerăm că n-ar fi rău ca și autoritățile noastre să acorde pentru devoțiune, activitate și conduită exemplară unor asemenea concitadini și conjudețeni vrednici câte un însemn de gratitudine și apreciere.