Copilul – prietenul naturii

Pentru buna dezvoltare a unui copil – atât pe plan intelectual, cât şi fizic – pe lângă activităţile comune desfăşurate în urma unei planificări pe baza unei ari curriculare, sunt foarte bine venite şi, mai ales, îndrăgite de copii plimbările, vizitele şi excursiile.

Încă de la grupa mică, preşcolarii sunt familiarizaţi treptat cu unele elemente ale realităţii care constituie totodată un izvor nesecat pentru dezvoltarea şi conturarea personalităţii lor.

În cadrul acestor activităţi, copiii examinează cu atenţie şi curiozitate caracteristicile esenţiale ale lucrurilor cu care vin în contact, observă sistematic unele fenomene ale naturii în mişcarea şi dezvoltarea lor şi, ajutaţi de educatoare, sesizează unele cauze care le determină.

Analizând importanţa plimbărilor, vizitelor şi excursiilor în dezvoltarea copiilor nu se poate neglija influenţa acestora asupra dezvoltării unui limbaj clar şi precis, precum şi contribuţia acestor activităţi la îmbogăţirea conţinutului jocurilor şi a altor activităţi liber alese!

În strânsă legătură cu cele menţionate, vizitele şi excursiile permit formarea treptată a sentimentului de respect şi dragoste pentru natură, om şi realizările sale.

Copilul care a învăţat să admire florile, frumuseţile naturii, viaţa unei insecte, obiceiurile unei păsări etc., va deveni prietenul naturii, apoi protectorul ei, lucru foarte important, ţinând cont de poluarea tot mai accentuată a naturii în zilele noastre.

A-l învăţa să cunoască, apoi să ocrotească şi să iubească ceea ce a admirat nu este un obiectiv uşor de atins, dar el trebuie să stea în atenţia noastră, a educatoarelor.

Atunci când copilul vine în contact direct cu natura, trebuie să-l ajutăm să-şi dezvolte simţul frumosului, să-l deprindem să caute frumosul sub toate aspectele sale în natură şi să ştie să „militeze” mai târziu pentru păstrarea acestui frumos”.

Educatoare: Ani Olga Anca

Grădiniţa nr.1, Rebrişoara