CRONICAR AL PLAIURILOR BISTRIŢENE

Pentru cititorii ardeleni şi, îndeosebi, pentru cei din Bistriţa-Năsăud, Menuţ Maximinian este unul dintre numele cele mai cunoscute şi, cred eu, preţuite pentru implicarea lui generoasă şi neobosită, permanentă, de mai bine de un deceniu în tot ceea ce înseamnă viaţa cultural-literară pe aceste binecuvântate meleaguri.

Menuţ Maximinian este actualmente ziarist, conducând departamentul cultural al cotidianului Răsunetul, dar – în acelaşi timp – fiind şi redactor şef la publicaţia „Drepturile Tale” şi realizator de emisiuni la postul AS TV din bătrânul burg transilvan. Cu certitudine, sunt poziţii care-i permit, în timp real, să afle şi să cunoască tot ce mişcă şi defineşte climatul cultural-literar bistriţean şi ardelean. În ultimii 10 ani, el a publicat, atât în ziarul Răsunetul, cât şi în numeroasele reviste şi publicaţii din ţară şi peste hotare, inclusiv în cele de tip on line, foarte multe recenzii, comentarii şi prezentări de carte şi evenimente editoriale, dintre care, în urma unei selecţii exigente, a reţinut o parte şi le-a inclus în sumarul recentului său volum intitulat Vremea sintagmelor, volum apărut la Editura Karuna din Bistriţa.

Putem observa, în urma lecturii acestei lucrări, atenţia acordată de autor în special scriitorilor bistriţeni şi năsăudeni şi, în plus, unora din alte zone, în special transilvane: Mureş, Cluj etc.

În debutul cărţii, Menuţ Maximinian încearcă succinte prezentări ale unor probleme sau situaţii de interes mai larg, atât pentru tagma scriitorilor, cât şi pentru cititorul de literatură de astăzi. Din acest punct de vedere, el încearcă să clarifice situaţia „grupărilor de litere”. Pornind de aici, constată dificultăţile pe care le cunosc astăzi cenaclurile literare ca şi, în opinia noastră, insuficienta implicare a Uniunii Scriitorilor din România pentru a încuraja menţinerea interesului publicului, în general, al tinerei generaţii în special, pentru formele organizate ale activităţii tagmei scriitoriceşti pentru asigurarea, în cadrul acestora, a unei activităţi care să atragă şi să reţină atenţia publicului larg.

Următorul text al volumului se referă la „imaginea scriitorilor în mass-media”, text în care autorul abordează o serie de aspecte importante, care afectează, în egală măsură, creaţia literar-artistică, modul de difuzare al acesteia şi, implicit, menţinerea atenţiei publicului faţă de operele tipărite ale scriitorilor de astăzi. La fel de incitant, mi se pare textul „Lectura captivă şi curăţenia din bibliotecă”, în care autorul salută oarecum preluarea obiceiurilor unor mari publicaţii occidentale de către unele trusturi de presă din România, interesate, mai de grabă, de profit cât mai mare pe seama culturii decât de o autentică idee şi acţiune de promovare a literaturii române, de a oferi cumpărătorilor de presă, la preţuri modice, câte o carte pe săptămână.

Înainte de a trece la diverse cronici semnal, Menuţ Maximinian mai adastă şi asupra temei „Portret în oglindă”, care-i permite să recurgă la exemple şi exemplificări foarte largi atât din literatura română, clasică şi contemporană, cât şi din literatura universală.

Cronicile acoperă o paletă extrem de diversă, de la literatură propriu zisă, la cărţi din alte domenii, datorate unor autori provenind de pe meleagurile Bistriţei şi Năsăudului, dar nu numai.

Cartea de faţă scoate în evidenţă, pe de o parte hărnicia exemplară a autorului, interesul mare, nu numai faţă de faptele din cultură, ci şi faţă de carte în general. În acelaşi timp, considerăm fiecare cronică o declaraţie de prietenie pe care Menuţ Maximinian o face în mod deschis şi sincer fiecăruia dintre autorii prezentaţi de el. Şi, pentru că – aşa cum spuneam – interesul lui principal îl reprezintă cărţi şi autori bistriţeni, cu prioritate, putem considera că această nouă lucrare este un semnal extrem de important şi util cu privire la bogăţia, intensitatea şi diversitatea vieţii cultural-literare de pe meleagurile bistriţene şi ardeleneşti. Cu siguranţă, ea va deveni în timp o lucrare de referinţă pentru viitorii cercetători ai fenomenului literar românesc de la începutul mileniului III.