Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj

Răsunetul Cultural, la zece ani. Gânduri aniversare

Andrea H Hedeş

Nota 10

  O boală-nvinsă-i orice revistă, ziar, în fine, periodic, mai cu seamă în vremuri tulburi, ca cele pe care le traversăm. Răsunetul Cultural celebrează astăzi zece ani de existență. Și nu oricum. Navigând cu bine peste valurile și vânturile democrației originale în care trăim, printre capriciile unei societăți tot mai greu de înțeles și tot mai îndepărtate de cuvântul tipărit, trecând prin focul crizei pandemice și al lumii răsturnate de război, în timp ce are la cârmă un tânăr, poate chiar foarte tânăr „manager”, (nu îmi place cuvântul dar...), pentru încercările despre care nu știa nimeni că vor veni, pentru încercările prin care puțini au mai trecut, (acum 80 de ani, acum 100 de ani), pentru încercările prin care nimeni nu a mai trecut, (această nouă revoluție, revoluția AI care schimbă paradigma întregii noastre existențe) și da, tânăr, pentru ritmul vieții actuale, în care, deși totul se desfășoară pe repede înainte, maturizarea și asumarea responsabilităților, adică a greutăților, au loc mult mai târziu. Iată așadar o întreprindere riscantă, la care puțini „se înhamă”, dar în care s-a avântat cu naivitate, curaj și generozitate Menuț Maximinian, dăruindu-ne un Răsunet de nota 10. Felicitări și La Mulți, Mulți Ani!

 

Ion BUZAȘI

Citesc, aproape număr de număr revista, căci pot spune că este o revistă – „Răsunetul cultural”. Din modestie, regretatul Andrei Moldovan, cel care a proiectat apariția acestui supliment literar, și Menuț Maximinian, harnicul și talentatul lui diriguitor actual, l-au conceput ca un supliment al ziarului județean Bistrița-Năsăud,  „Răsunetul”, purtând titlul  nemuritoarei poezii a bardului deșteptării naționale, Andrei Mureșanu. Mă gândesc însă că e și o continuare a tradiției presei ardelene  - a „Gazetei de Transilvania” care avea un supliment literar cu un titlu așa de frumos „Foaie pentru minte, inimă și literatură”.

Ca membru al Societății Literare a Scriitorilor Năsăudeni, sunt bucuros că pot saluta împlinirea unui deceniu de la apariția acestei publicații care și-a câștigat un loc de prestigiu în revuistica actuală și-i doresc în continuare să fie, în buna tradiție a gazetăriei  transilvane „o foaie pentru minte, inimă și literatură”.

         

Simona-Grazia Dima

Răsunetul cultural, supliment al ziarului Răsunetul din Bistrița, este o publicație generoasă, bine articulată, pe care o citesc cu mare plăcere. Am scris în paginile ei în câteva rânduri și am remarcat cât de implicată este în viața zonei sale de reședință, dar și în cea a cuprinzătoarei arii transilvănene, spre a îmbrățișa empatic întreg teritoriul național, atât cât îi permite spațiul. Este meritul unei echipe conduse de jurnalistul, criticul și poetul Menuț Maximinian, spirit racordat eternului dinamism al existenței și, constant, valorii indubitabile. Acum, la împlinirea unui deceniu de ființare în câmpul culturii românești, îi doresc din inimă acestei reviste minunate să ne încânte mereu cu paginile sale consistente și captivante, la fel ca până acum. La mulți ani!

 

   Liviu Ioan Stoiciu

Bun-simț spiritual la Bistrița

Zece ani cu o publicație de top apărută într-un oraș drag mie, cu prieteni - Răsunetul cultural. O minune de limbă română. Publicație a Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud. Un „magazin literar și artistic”, supliment al cotidianului independent Răsunetul (creație a scriitorului Menuț Maximinian, înțeleg, patron clarvăzător). Publicație pe care eu am citit-o număr de număr abia în ultimul an, când am conștientizat că la Bistrița apare sub egida Uniunii Scriitorilor nu numai excelenta revistă Mișcarea literară (editată de Consiliul Județean). E o plăcere și o bucurie să descoperi profesionalismul redactorilor Răsunetului cultural, extraordinarele colaborări, viața literară de vârf la zi (apropiată îndeosebi Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor), să descoperi tradiții ale identității românești, promovate număr de număr. Prin Răsunetul cultural provincia bistrițeană dă lecții de bun-simț spiritual. Îi urez Răsunetului cultural să fie un reper al publicisticii literare de la noi. 

 

Leo Butnaru

De când cu poșta electronică, Răsunetul cultural răsună în întreg spațiul românesc, de la Dunăre spre cetățile de la Nistru. Felicitări și urări de prosperitate și perpetuare! O spun din inimă, dar, recunosc, și din oarece... interes personal, ca cel, deja de ceva timp, găzduit generos, ca autor, de bine ctitorita publicație. Orice reîntâlnire, ca autor și cititor cu Răsunetul cultural, bucură mintea, ochii și... auzul transfrontalier... româno – român, adică interN-Național. La mai multă și la mai mare răsunare!

 

Iacob NAROȘ

CONTINUITATE și DIVERSIFICARE PERPETUĂ

          Răsunetul cultural s-a născut din dorința scriitorilor afiliați Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud de-a avea un spațiu al lor în care să publice, dar și cu gândul la o deschidere mai largă spre lumea literară. La început, cu patru pagini detașabile pe lângă Răsunetul, apoi după un an, ca supliment de sine stătător, iar peste câteva luni, Comitetul de Conducere al Filialei Cluj – al Uniunii Scriitorilor din România a decis să acorde egida sa publicației noastre.

          Dacă în prima perioadă (2013-2018), apar doar în vreo cinci recenzii ale cărților mele, odată cu anul 2018, am început să colaborez cu articole proprii, ceea ce m-a bucurat mult, având girul regretatului Andrei Moldovan. În perioada a doua (2019-2023), publicația și-a câștigat renumele pe deplin, dar și prestația și popularitatea prin seriozitate și creșterea numărului de pagini cu Menuț Maximinian. Acum, la cei zece ani împliniți. doresc Răsunetului cultural viață lungă, colaboratori de elită și creșterea continuă a răspândirii ei în rândul iubitorilor de cultură și frumos.

 

Nicoleta Milea

La ceas aniversar, sunt onorată să aduc un cald și respectuos omagiu colectivului de redacție,  reprezentativ pentru elitele culturale - frumos, generos și deosebit de bogat spiritual – al Răsunetului cultural, publicație realizată de Societatea Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, ce apare lunar sub egida Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Cluj.

10 ani în lumina curată a cuvântului, 10 ani definitorii pentru a face auzită vocea distinctă a personalităților locului, 10 ani de sinteză a spiritualității românești, cumulând o întreagă filozofie asupra vieții culturale și literare, prin care scriitorii și cărturarii zonei au ființat dimpreună cu invitații acestora, înscriindu-se astfel în rândul valorilor eterne ale umanității.

Radiografie a epocii contemporane, această publicație este și o autentică mărturie a truditorilor pentru care arta cuvântului are menirea să scoată la lumină adevărul, subliniind că niciodată adevărul artistic nu trebuie confundat cu cel istoric.

LA MULȚI ANI, sănătate, sincerul meu gând de prețuire și profundă recunoștință pentru toți cei care își lasă o parte din sufletul lor în înfăptuirea emblematicei publicații RĂSUNETUL CULTURAL!

 

George Vulturescu

                                Răsunetul Cultural din inima Transilvaniei

           Rare sunt publicațiile care susțin un ”spirit al locului”, fără să-l marginalizaze, ci deschizându-l spre zonele limitrofe, asupra cărora a lucrat ”duhul românesc” (cum zice L.Rebreanu) al școlilor năsăudene, acel potențator ”Virtus Romana Rediviva”.La 10 ani de la apariție, magazinul ”Răsunetul Cultural” din Bistrița a devenit o inima culturală a Transilvaniei în care ”bat”/se regăsesc pagini,relatări, biografii,creații recente și comentarii ale operelor scriitorilor din Maramureș, Satu Mare,Sălaj,Cluj.E adevărat că aderența rodnică a Filialei Uniunii Scriitorilor din Cluj Napoca, spiritul Almei Mater al Universității de aici, ne-a unit, ne-a conștientizat de acel izvor comun al ”Transilvaniei din cuvinte” : ”caietele” ( marca Irina Petraș) filialei noastre sunt o vie mărturie.

          Am avut șansa ( istorică,spun) de-a avea la Satu Mare câțiva ”iluminatori” de obârșie din Bistrița-Năsăud, care au  întemeiat aici școli - după Marea Unire din 1918 - ,au fondat reviste de cultură, au sădit în suflete graiul românesc. Nu obosesc să-i amintesc,oriunde, pe Dariu Pop ( care a fondat aici prima revistă literară - ”Țara de Sus” /1921, ziarul deșteptării românești ”Granița” /1934 - 35, publicația ”Viața școlară” /1925) , pe Vasile Scurtu , cu cercetări asupra graiului din Ugocea românească, cu o lucrare de excepție - ”Termenii de înrudire în limba română”, premiată de Academia Română cu premiul ”Timotei Cipariu”,1968.De asemnea , îl adăugăm pe profesorul Octavian Ruleanu care a fondat (cu sătmăreanul Constantin Gh.Popescu) cea mai redutabilă revistă culturală de pe granița de Nord-Vest, ”Afirmarea” (1936-1940) la care au colaborat mari scriitori din întreaga Românie.

           ”Răsunetul Cultural” de azi are acel ”spirit” în care palpită vechile ”făclii” ale ”deșteptării” noastre: atenția acordată  moștenirii culturale, ”vocilor” vii ale creatorilor de azi din Bistrița-Năsăud, prezența celor mai însemnate valori culturale din județele limitrofe dar și din întreaga țară.Bine ”gospodărită”, cu potențări ale textelor prin ilustrații variate,atentă la evenimentul cultural de azi, publicația ( aflată sub egida Societății Scriitorilor din Bistrița- Năsăud) a câștigat prestigiu prin munca redutabilă a lui Menuț Maximinian, care a știut să atragă în jur fie pe scriitorii marcanți din Bistrița (Icu Crăciun,Virgil Rațiu,Olimpiu Nușfelean,Ioan Pintea), fie scriitori din întreaga țară.

          Din Satu Mare, de la Poesis, aflându-mă aproape de aceste pagini (fie prin atenția acordată cărților mele,fie prin creații proprii recente) consider această publicație ca fiind cea mai originală și percutantă din județele Transilvaniei.Felicitări redactorilor și viață lungă în cultura românească!

 

 

Icu Crăciun

La mulți ani, Răsunetul cultural!

            După retragerea din viață a regretatului critic și istoric literar Andrei Moldovan, cel care a făcut ca scurgerea timpului să fie oprită măcar pentru o clipă datorită editorialelor de antologie ale Efemeridelor sale antume din Răsunetul cultural, dl. Menuț Maximinian și echipa corpului redacțional au continuat principiile impuse în urmă cu zece ani: texte de calitate, exigență, consistență, toate sub stindardul esteticului. S-au mărit numărul de pagini, revista putând fi așezată oricând alături de cele performante, completând, în felul acesta, profilul celeilalte reviste bistrițene, Mișcarea literară, condusă de dl. Olimpiu Nușfelean. Materialele tipărite nu epatează cu orice preț, dimpotrivă, înnobilează, așezat, ființa umană, fie că este vorba de cronici, aniversări, comemorări, interviuri, portrete, fie de proză sau poezie. La ora actuală, a crescut numărul colaboratorilor de notorietate, acest periodic devenind pe bună dreptate un reper, o prezență dătătoare de o nouă culoare în spațiul geografic-literar al țării noastre, cu alte cuvinte s-a învechit ca un vin bun de Lechința sau Jelna.

 

Olimpiu NUȘFELEAN

La 10 ani

            La 10 ani de la naștere, o publicație (literară) este deja mare. Suficient crescută și matură în același timp. Dovadă: Răsunetul cultural, supliment al ziarului Răsunetul, realizat de Societatea Scriitorilor din Bistrița-Năsăud și Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj, prin strădania redactorului șef Menuț Maximinian, a editorului coordonator Gabriela Ciornei, a redactorilor și tehnoredactorului Icu Crăciun, Olimpiu Nușfelean, Maxim Dumitraș, Claudiu Moldovan. Publicația beneficiază de colaboratori de nădejde din județ și din țară și reușește cu fiecare ediție să fie vie, axată pe un flux literar consistent, reprezentativ. Sunt de remarcat paginile tematice, cele dedicate unor evenimente de excepție, anchetele literare sau interviurile adesea regăsite în cărți notabile, dar și comentariile la zi ale unor apariții editoriale ce țin de cultivarea tradiției culturale, cât și ca expresie a vieții literare de strictă actualitate.  Se perindă prin spațiul publicistic al revistei scriitori de renume ai momentului, din județ și din țară, dând sama despre o efervescență culturală, un dialog literar, o cernere a valorilor pe care publicația bistrițeană le ilustrează constant. Alături de revista Mișcarea literară, Răsunetul cultural edifică un spațiu binevenit de afirmare literară și culturală. La 10 ani de primul număr, Răsunetul cultural este o dovadă clară că viața literară are suflu.  Îi urăm alte și multe decenii de apariție!

 

Mircea Popa

Revisita care poartă numele poeziei lui Andrei Murășanu, cea care a devenit Marseilleza românilor la 1848 și apoi imnul nostru național, apărută într-un important centru cultural al țării,  Bistrița, a devenit în ultimele decenii o adevărată revistă cultural-literară în toată puterea cuvântului.  Prezența ei la viața culturală a țării a depășit, prin numerele de interes general realizate, gazeta de tip regional, adresându-se cititorilor de pe întreg cuprinsul țării.  Redactată de un colectiv de redacție inimos, în frunte cu Menuț Maximilian, ea participă tot  mai activ la dezbaterea problemelor celor mai importante la ordinea zilei, prin editoriale, articole de opinii, anchete, comemorări și aniversări,  readucând în atenția publică o o bogată moștenire istorică, creată și consolidată de-a lungul timpului, prin specialiștii tot mai insuflețiți de la Biblioteca  Județeană „G.Coșbuc”.  Bogata tradiție a locului, creată de orașul Năsăud, din momentul în care aici a luat  naștere cel de al treilea liceu cu limba de predare română, după cele de la Blaj (1754) și  Beiuș (1828), a constituit factorul principal de educație și de crearea a unei elite românești în zonă. Am spune chiar că, datorită lui, literatura noastră s-a îmbogățit cu două nume emblematice, Coșbuc și Rebreanu, iar faptul că o seamă de cercetători din noile generații l-au secondat pe marele rebrenolog Niculae Gheran în munca sa de cunoaștere a operei autorului lui Ion, iar alții au dat la iveală din scrierile uitate ale lui Coșbuc, că la Bistrița s-a  creat o arhivă scriitoricească de prim rang, că redactorul Menuț a creat punți trainice de legătură și înfrățire literară cu orașul de pe Someș, sunt tot atâtea realități evidente pentru a asigura acestei reviste un viitor trainic și valoros în câmpul  literar actual.

Urez revsitei Dv.  și colectivului ei redacțional un sincer „LA MULTI ANI!”

 

     Cornel Cotuțiu    

     Perseverență și consistență 

          „Răsunetul Cultural”, după 10 ani de existență, a ajuns să fie o publicație inconfundabilă. Și necesară. Grație managerului cotidianului bistrițean, scriitorul Menuț Maximinian, revista a ajuns să fie distinctă, prin maniera în care oglindește evenimente culturale ale zonei noastre și de anvergură națională. Este firesc, astfel, să beneficieze nu numai de colaboratori ai spațiului... Coșbuc-Rebreanu, dar și de nume notorii în literatura și cultura românească de azi.

     Apreciez străduința, persuasiunea conducătorului ei de a face ca apariția „Răsunetului Cultural” să fie necondiționat lunară (și nu circumstanțială) - ceea ce este admirabil și confirmă îndreptățirea de a fi situată sub egida Uniunii Scriitorilor din România, prin filiala Cluj.

     Deopotrivă, trebuie invocat/evocat răposatul scriitor Andrei Moldovan, căruia i se datorează în aceeași măsură profilul consistent al acestei reviste.

 

   

  Valentin Marica

   Acolo unde ostenește lumina

        

         Spre o amiază a spiritului se îndreaptă tot mai mult revista Răsunetul cultural, întărindu-ne partea de miazăzi a sufletului. Îi simt fiecare număr astfel și pentru că locul de naștere al revistei îmi este și mie locul nașterii?

         Sunt atâtea dileme în evaluarea revistelor literare, vorbindu-se despre acestea mai mult cu obidă, ironie, orgoliu. Despre Răsunetul cultural nu pot vorbi acum decât cu bucuriei, preluându-i emoția SĂRBĂTORIRII, intrând într-un inefabil precum cel al frângerii unei pâini.

         Într-o achetă  a revistei Vatra despre peisajul revuistic românesc, Mircea Anghelescu aprecia că revistele importante la ora actuală sunt tot cele vechi, România literară, Viața Românească , Steaua, dar, ar fi bucuros să afle că mai sunt și altele, „chiar mici, susținute de instituții și oameni puternici ai locului.” Nu voi numi astfel revistele literare, mari și mici, fiecare habent sua fata, dar sunt de acord că un om puternic „al locului” poate așeza în peisajul revuistic o construcție relevantă. Locul, de această dată, e Bistrița -Năsăud, iar omul puternic „al locului” e scriitorul Menuț Maximinian, împătimit în ideea că suntem sortiți să ne întoarcem mereu acolo unde ostenește lumina; mai ales într-o lume  în care, vorba cronicarului, se năruie înțelesul ca frunza pe apă.

         Ce boală sacră!


    Vasile V. Filip

După zece ani

 

Acum zece ani, cotidianului local „Rasunetul” i-a mai crescut o aripă. La inițiativa regretatului Andrei Moldovan, cu totala deschidere și întreg sprijinul logistic și financiar al directorului Menuț Maximinian și al întregului colectiv de redacție. O aripă culturală, de apariție lunară, cu care a putut să-și ia zborul în lumea largă, depășind mult granițele locale, ca și pe cele ale interesului imediat. Mai întâi, cu mare zgârcenie de spațiu tipografic (patru pagini, contribuții nu mai lungi de o pagină și jumătate etc.), ajungând azi la peste 120 de numere, în ultimii ani a câte 16-18 pagini. Dar mai ales, cu colaboratori de pe o arie tot mai largă, cu contribuții tot mai variate și mai convingătoare, vizate calitativ de Filiala Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor din România, cu inițiative de anchetă (și respondență masivă) privind condiția socio-profesională a scriitorului român în genere.

Toate acestea, pe spezele cotidianului, rămas (poate tocmai de aceea) singurul ziar din județ cu imprimare tipografică, cu prestigiu consolidat, cu rezonanță (pe suport electronic) națională și chiar internațională. Și în condițiile în care, cum bine se știe și se vehiculează frecvent, cultura nu are eficiență economică. Lucru valabil pe termen scurt. Dar zece ani e un termen mediu, iar experiența „Răsunetului cultural” ar  putea convinge, poate, pe adepții pragmatismului îngust cum că dimensiunea culturală a omului are un viitor, ba chiar că acesta e drumul cel mai specific, cel mai adevărat, hărăzit umanității.

Felicitări, pentru toate acestea, destoinicului manager Menuț Maximinian și colectivului său de redacție, precum și cercului tot mai larg de colaboratori pe care a reușit să-l închege. Mulțumim, „Răsunetul”, la mulți ani, „Răsunetul cultural”!


   Ilie Rad

    Un deceniu de cultură

Ni se spune că Răsunetul cultural din Bistriţa, aflat sub conducerea neobositului şi competentului scriitor şi publicist, Menuţ Maximinian, aniversează un deceniu de existenţă – un binemeritat pretext de bilanţ, pentru redactori şi colaboratori.

Cunosc publicaţia doar din ultimii ani, când am şi devenit colaborator al ei. Ce m-a impresionat încă de la bun început a fost faptul că publicaţia nu a adus în faţa cititorilor “doar vocea personalităţilor locului”, care i-ar fi dat o notă provincială, în care cad, din păcate, atâtea din revistele noastre cultural-literare, ci, spun conducătorii Răunetului cultural, ci şi a “invitaţilor acestora”, adagiu inteligent, prin care publicaţia se înscrie pe coordonatele naţionale.

Ca şi Mişcarea literară, apărută tot în spaţiul bistriţean, Răsunetul cultural a dedicat numere speciale unor personalităţi cunoscute ale culturii noastre naţionale, cum ar fi Irina Petraş, Horia Bădescu şi mulţi alţii.

Remarc apoi anchetele literare, pe teme foarte serioase sau grave ale culturii române (destinul patrimoniului nostru literar, amintirile scriitorilor despre sărbătorile de Paşti şi Crăciun, momentul fabulos al debutului publicistic, soarta cărţilor cu autograf etc.), la care participă scriitori valoroşi din toată ţara. Sper ca, la un moment dat, aceste anchete să fie publicate într-un volum, fiindcă ele ar constitui un fel de barometru al dezbaterilor noastre literare.

Pentru că Răsunetul cultural are şi variantă tipărită, nu doar versiune online (alt merit, cu care nu se pot mândri toate revistele), fac redacţiei propunerea ca fiecare număr să fie trimis, ca donaţie, unui număr de cel puţin 60 de biblioteci din ţară (judeţene, centrale universitare, ala institutelor de cercetare socio-umanistă, aflate în subordinea Academiei Române), pentru ca revista să intre cu adevărat în circuitul naţional.  

Urez Răsunetului cultural să atingă cel puţin Semicentenarul, dacă nu mai mult, pentru a conta cu adevărat în istoria presei şi a culturii române!

 

Elena Abrudan

Omul sfințește locul

Trebuie să mărturisesc că răsfoind Răsunetul cultural am fost surprinsă să văd atâtea materialele dedicate culturii de o calitate care face cinste redactorilor și colaboratorilor. Important este și felul în care redactorii reușesc să îmbine materialele dedicate livrării de informații utile bunului mers al urbei cu materiale care dau seamă despre evenimentele culturale organizate la nivel local și național. Reflectarea bogăției și diversității culturale din regiunea Bistrița-Năsăud este susținută de numeroși oameni de cultură care provin din acest spațiu cultural și înțeleg să sprijine prin materialele trimise spre pubicare și prin participarea la evenimentele culturale organizate în zonă, în calitate de protagoniști sau spectatori. Este impresionantă solidaritatea celor plecați în țară sau în afara ei pentru a se realiza în plan profesional și personal, cu cei rămași acasă ,,să sfințească locul”. Prin competența și dăruirea cu care se străduiesc să mențină vii tradițiile acestui spațiu cultural și să promoveze pe cei merituoși, ei reușesc să dea o șansă exercitării creative și de calitate a actului artistic și cultural profesat de colaboratori și invitați, calitate care se reflectă în paginile Răsunetului cultural. Felicitări!

 

Theodor Damian

Iată o publicaţie botezată în apele curate ale culturii române devenit model pentru explorarea şi promovarea valorilor noastre naţionale, cu accent specific şi bine plasat pe valorile tradiţionale locale.

Acest lucru se dovedeşte a fi providenţial astăzi când se răspândeşte o cultură a repudierii, când confuzia axiologică, dirijată sau întâmplătoare, precum şi deșertificarea morală se află în plină expansiune amenințând sănătatea şi stabilitatea sufletului românesc.

Felicitări scriitorului Menuţ Maximinian, părintele şi ctitorul publicației bistrițene şi tuturor colaboratorilor săi!

                                                                                                 

Alexandru Jurcan

       Zece ani „răsunători”

 

    De câte ori apare o nouă revistă, am emoții că nu va dura, că se va pierde în hățișuri de tot felul. E bine știut că în orice revistă/carte „o lume își face încercarea” (Eminescu). Lumea din Răsunetul literar are prestanță, vizibilitate și iată că acum demonstrează ce e mai greu: durabilitatea. E mare lucru perseverența. Ambiția, cutezanța, talentul, entuziasmul, dar și un curaj maxim(inian). Revista găzduiește opinii pertinente și articole de interes major, sfidând orice provincialism. Scria Blaga că „omul nu-i decât măsura unui drum de împlinit”. Urez revistei un drum luminos, durabil, dătător de speranță în puterea literaturii!

 

 

 

 

 

 

 


                                                              

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5