Cronologie Andrei Mureşanu

1816 – La 16 noiembrie, în oraşul Bistriţa, se naşte Andrei Mureşanu, într-o familie numeroasă de oameni modeşti. Tatăl arendase o moară de argăsit scoarţă, pentru a asigura nevoile casei, dar a murit la puţină vreme după naşterea poetului, într-un accident.
1825 – Frecventează Școala normală săsească din Bistrița, apoi la liceul piariştilor din același oraș.
1832 – Merge la Blaj, unde studiază doi ani filozofia, apoi teologia, avându-i profesori pe Timotei Cipariu și George Bariţiu, coleg mai vârstnic și care îi va deveni prieten apropriat şi colaborator.
1938 – La Brașov este institutor la Școala Română, chemat de Bariţiu care era directorul școlii. Trece apoi profesor la Gimnaziul Romano-catolic din oraş, unde preda și vărul său, Iacob Mureșanu.
1939 – Începe colaborarea la revistele l Foaie pentru minte, inimă şi literatură și Gazeta de Transilvania, conduse de George Bariţiu, cu poezii și articole. Debutează cu poezia Fetița și păsărica. Semnează uneori cu pseudonime: Serețeanu; Urziceanu, dar mai ales Eremitul din Carpați. Publică și traduceri, prelucrări și adaptări după autori străini.
1843 – În Foaie pentru minte, inimă și literatură publică poezia Glasul unui roman, iar în anii ce au urmat, articolul Câteva reflexii asupra poeziei noastre, urmat de Duplică (Asupra poeziei), unele dintre primele contribuții de teorie literară.
1845 – În aceeași revistă publică poeziile O privire peste lume și Un suspin, precum și articolul Proprietate (avere, moșie).
1847 – În aceeași revistă publică poezia La muza mea.
1848 Andrei Mureșanu este printre fruntașii revoluției române din Transilvania.
Luni, 21 iunie – Publică în Foaie pentru minte, Inimă și literatură poezia care îl va face celebru: Răsunet, care devine marșul revoluționarilor români din Transilvania, iar după 1989 - imnul de stat al României.
1849 – După înfrângerea revoluției din Transilvania, Andrei Mureșanu trece Carpații în Muntenia, împreună cu George Barițiu. Sunt luați prizonieri de armata rusă și duși până în nordul Moldovei. După eliberare se stabilește la Sibiu ca funcționar: concepist guvernial și translator de limba română la Buletinul Oficial al guvernului. Colaborează cu poezii și articole la ziarul local Telegraful Român.
1850-1854 – Publică în Foaie pentru minte, inimă și lieratură, poezi, precum: Un devotament familiei Hurmuzachi și Vers funeral, tipărit în volumul din 1862 sub titlul Cătră martiri români din 1848-49. Apoi, poeziile: Trei monumente la Buzău, Focșsani și Iași; Locul fericirii; Anul Nou 1855; Moldova la anul 1855; Fanariotul și darea; Cugetări I: Mintea; Cugetări II: Lumina și adevărul; Cuvântul unui peregrin - toate semnate Eremitul din Carpați. În Telegraful român publică articolul Măiestria tipariului.
În Telegraful român publică articole.
1855 – Fostul său profesor, Simion Bărnuţiu, îl cheamă la Iaşi pentru a ocupa o catedră, dar A. M., însingurat şi decepţionat, nu mai are puterea să ia o asemenea decizie.
1862 – La Braşov îi apare singurul volum antum de versuri: Din poeziele lui Andreiu Murăşanu, premiat de ASTRA (Asociația Românilor din Transilvania) cu 50 de galbeni. Cărţile, în schimb, nu se vând. Iacob Mureşanu lansează un apel către cititorii români, prin Gazeta de Transilvania, să îl ajute pe poetul aflat într-o stare de mare sărăcie şi bolnav, cumpărându-i cărţile.
1863, 12 octombrie – Andrei Mureşanu moare la Braşov, uitat şi sărac. Moartea sa a devenit repede prilej de gâlceavă, prin protestul enoriaşilor bisericii « Sfânta Treime », pe motiv că în cimitirul parohial ortodox nu s-ar cuveni să-şi afle locul de veci un credincios greco-catolic. Doar intervenţia mitropolitului Andrei Şaguna a putut stinge repede conflictul. Cuvântările funebre au fost rostite de preotul Ioan V. Rusu şi de Iacob Mureşanu.
« R. C. »