Cuvânt de mulţumire pentru dr. Bogdan Ianoşi şi asistenta medicală Klara Nuţ de la Spitalul Orăşenesc "Dr. George Trifon" Năsăud

  Sunt o persoană în vârstă, locuiesc singură, mai departe de centrul oraşului Năsăud şi nu am rude în localitate. Năsăudul nu are transport public urban. Atunci când timpul este nefavorabil, pentru a face cumpărături sau avem de mers la doctor sau farmacie, trebuie să apelezi la firma de taxi care are preţuri cam piperate, mai ales pentru pensionari.

          Cu o zi înainte de Ajunul Anului Nou, am fost la cumpărături. M-a plouat şi, după câteva ore, am simţit valul de căldură care-mi invada corpul, însoţite de valuri de căldură, frig, transpiraţii reci, dureri toracice, tuse seacă, greutate în respiraţie şi-mi dispăruse vocea, răguşisem. Am intrat în panică! Starea generală se înrăutăţea rapid.

În jurul orei 21, m-am prezentat la Serviciul de Urgenţă din Spitalul Orăşenesc „Dr George Trifon” Năsăud. În sala de aşteptare erau trei sau patru persoane, însoţitoare ale bolnavilor. Era linişte de mormânt, doar picăturile de ploaie care cădeau neîncetat se auzeau prin uşa întredeschisă.

          N-am apucat să mă aşez pe o canapea, „ca să-mi trag sufletul”, deoarece a venit o asistentă care, cu empatie, mă pofteşte în cabinetul de consultaţie. Mă ajută să mă instalez în unul dintre cele două paturi din cabinet şi cu gesturi precise şi sigure mă conectează la aparate pentru a realiza primele investigaţii medicale. Mă priveşte cu compasiune, mă mângâie pe mână, preluându-mi parcă o parte din suferinţă. Această mângâiere este un balsam pentru omul bolnav.

          După câteva minute a venit medicul de gardă care mă întreabă politicos ce am păţit. I-am spus tot ce am crezut că trebuie să ştie. M-a consultat cu mare atenţie, m-a întrebat ce medicamente iau pentru bolile cronice pe care le am, ce medicamente am luat când am simţit că mi se face rău şi dacă am făcut vreodată şoc anafilactic la vreun medicament. Apoi, a stat de vorbă puţin cu asistenta care imediat mi-a făcut un test CoVid, mi-a luat sânge pentru analize, mi-a dat două pastile şi mi-a pus o perfuzie. După ce dl. doctor a scris în registru, s-a întors spre mine şi cu o privire caldă mi-a spus că în scurt timp mă voi simţi bine şi, dacă doresc,  pot să rămân internată până dimineaţă. I-am spus că nu doresc internarea, deoarece suntem într-o perioadă pandemică de viroze, pneumonii, grupă, CoVid, nedeclarată oficial.

          Mi-a mai spus că dacă, totuşi, mă voi simţi rău acasă, să mă întorc la Urgenţă sau dimineaţă să mă prezint la consultaţie la cabinetul ORL din Policlinică. De altfel, a sunat-o pe doamna doctor de la ORL să-i comunice că a doua zi s-ar putea să aibă o urgenţă. Tot dânsul m-a asigurat că dacă voi lua tratamentul prescris şi voi respecta regimul alimentar şi de odihnă, covalescenţa va fi scurtă şi voi scăpa repede de „pârdalnica” asta de răceală. A plecat apoi în celelalte două încăperi a căror paturi erau ocupate de bolnavi. Dorea să vadă starea fiecărui pacient, să dialogheze cu fiecare, să modifice schema de tratament.

          În acest timp, am stat cuminte cu perfuzia pe braţ şi urmăream cu atenţie tot ce se întâmpla în jurul meu. Mă gândeam ce muncă titanică fac aceşti oameni care lucrează în sănătate. Reţeta succesului în actul medical constă în calitatea acestuia care este în responsabilitatea doctorului, dar administrarea promptă şi corectă a tratamentului intră în preocuparea asistentei medicale, care este „mâna dreaptă a doctorului”.

          Am aflat că asistenta medicală care a fost de gardă în acea seară se numeşte Klara Nuţ. Este o femeie discretă, cu o privire care-ţi inspiră încredere, comunică activ cu pacienţii, urmăreşte cu atenţie mimica, gesturile bolnavului, punând pe prim plan bunăstarea acestuia. Este conştientă că fiecare acţiune a ei are efecte semnificative asupra stării fizice şi emoţionale a omului aflat în suferinţă. Are putere de decizie şi răspunde cu promptitudine în orice împrejurare. Bunăoară, înainte de a-mi lua mie sânge pentru analize, fără să poarte mănuşi de protecţie, mi-a pipăit venele de la mâini, bătrâne şi rahitice, până a găsit zona potrivită pentru înţepătură. Ca să poată simţi mai bine vena, n-a folosit mănuşi de protecţie nici când mi-a pus branula pentru perfuzie. Se spăla pe mâini şi se dezinfecta după fiecare procedură. În timpul perfuziei, venea ades la mine şi mă întreba cum mă simt, îmi mângâia mâna, îmi zâmbea, spunându-mi că în scurt timp mă voi simţi bine.

          Aceste calităţi profesional umane ale asistentei s-au format în urma unor foarte multe ore de practică şi de studiu privind tehnica îngrijirii bolnavului. Am mai observat că în cabinetul de consultaţii de tavan era atârnată o cameră de luat vederi. Conducerea spitalului ar putea dispune realizarea unui filmuleţ care poate fi folosit drept material didactic în instituţiile care pregătesc asistente medicale sau în activităţile de perfecţionare continuă a personalului medical.

După ce a vizitat pe ceilalţi bolnavi din serviciul de urgenţă, dl. doctor vine din nou la patul meu şi-mi spune că se bucură că mă simt mai bine. Tace câteva clipe, se uită cercetător la mine şi mă întreabă: Parcă d-voastră aţi mai avut o problemă urgentă de sănătate şi în urmă cu ceva vreme? Într-adevăr. În urmă cu câteva luni am făcut o sincopă cardiacă. Domnia sa m-a făcut bine. Ce memorie fidelă are acest OM, câte sute de bolnavi n-a avut de atunci şi totuşi şi-a amintit cu lux de amănunte de suferinţa mea.

          Specialitatea dr. Bogdan Ianoşi este Medicină Internă. Atunci, după ce mi-a trecut criza cardiacă, când mi-a dat reţeta, şi-a făcut timp să-mi spună că la Spitalul din Năsăud nu avem cardiolog şi ar fi bine să mă duc la un consult cardiologic la Policlinica SJU Bistriţa sau la un cabinet cariologic particular pentru un diagnostic precis al bolii mele cardiace şi prescrierea tratamentului corespunzător. Am ascultat sfatul domniei sale care m-a ajutat foarte mult în ameliorarea stării mele de sănătate.

          N-a trecut mult timp şi a venit din nou o urgenţă. Era o tânără în criză. A ajuns pe mâini bune!. Dl. doctor Ianoşi şi d-na asistentă Klara se ocupă de ea şi se va face bine.

          La domnul doctor apreciez dăruirea profesională, amabilitatea, calmul şi liniştea cu care interacţionează cu bolnavii şi însoţitorii lor, modul în care explică, pe înţelesul acestora, problematica bolii, răbdarea, sinceritatea, atitudinea prietenoasă, inteligenţa, experienţa profesională şi, nu în ultimul rând, alinierea permanentă la noutăţile din domeniul sănătăţii. Mă refer aici şi la însuşirea unor conţinuturi din alte specialităţi în afara celei pe care domnia sa o are. Domnul doctor pledează pentru fiinţa umană în integralitatea sa absolută ca natură şi spirit, raţiune şi suflet.

          Cunoscutul medic, dr. David Servan Schreiber de la Universitatea din Pittsburgh, care a suferit de o boală grea, aminteşte de nevoie de bucurie, de mângâiere a tuturor fiinţelor lumii, de la om şi animale, la plante. Ca să ne câştigăm şi să ne păstrăm sănătatea, avem nevoie de o privire caldă, de un zâmbet, de un cuvânt de încurajare, de credinţa că există o cale spre lumină, fapt ce stimulează sistemul imunitar. Din contră, descurajarea, îndoiala în procesul de vindecare, lipsa încrederii în medicul curant blochează acest sistem. Este o lecţie care trebuie învăţată de către toţi medicii din lume, spune strălucitul doctor, dar mai ales de către cei care tratează bolnavii cu o atitudine rece, distantă, sunt veşnic grăbiţi, comunicându-le brutal, fără menajamente, diagnosticul bolii de care suferă.

          Doctor Bogdan Ianoşi a învăţat bine această lecţie şi o aplică în activitatea sa. Comportamentul verbal şi acţional a domnului doctor Ianoşi sunt pentru mine expresia unei atenţii pe care o dă fiecărui bolnav, pentru care-i port o aleasă recunoştinţă.

          N-aş fi scris acest eseu dacă recent, în Duminica a 29-a după Rusalii, în Biserica Ortodoxă Română nu s-ar fi citit la liturghie pericopa evanghelică a celor zece leproşi, scrisă de Evanghelistul Luca. Iisus se îndrepta spre Ierusalim. Pe cale a fost întâmpinat de zece leproşi care L-au rugat să-i vindece. „Mergeţi şi vă arătaţi preoţilor!”, le-a spus Iisus (În vremea aceea, preoţii confirmau sau infirmau vindecarea oamenilor de lepră. Cei care se vindecau aveau dreptul să reintre în comunităţile umane din care au fost alungaţi). Şi pe când se duceau la preoţi, cei zece leproşi au fost curăţaţi de boală. Unul dintre ei, un samarinean, când s-a văzut vindecat, s-a întors, s-a aruncat cu faţa la pământ, la picioarele lui Iisus, şi I-a mulţumit. Mântuitorul I-a zis: Oare nu au fost vindecaţi toţi zece? Ceilalţi nouă unde sunt? Ridică-te şi pleacă în pace! Credinţa ta te-a mântuit!

          E vorba de puterea cuvântului însoţit de mulţumire. Când cineva ţi-a făcut un bine, nu uita, mulţumeşte-i!

          Acum, le mulţumesc public, şi eu, domnului doctor Bogdan Ianoşi şi doamnei Klara Nuţ pentru tot ce au făcut pentru mine!

          Ce bine ar fi dacă managementul Spitalului Orăşenesc „Dr. George Trifon” sau Direcţia de Sănătate Publică Bistriţa-Năsăud ar recompensa felul exemplar în care-şi fac datoria dr. Ianoşi şi asistenta medicală Klara Nuţ. Mă voi ruga Creatorului ca justiţia divină să dispună ca aceştia să fie favorizaţi măcar de soartă pentru binele ce-l fac bolnavilor de pe văile Sălăuţei şi Someşului Mare.

Prof. Maria Ursu, Năsăud

31.01.2023