La noi

Cuvântul DOR, fără egal între limbile Europei

Eram pe stradă și un tânăr din fața mea, ridicând un braț, începu să rostească, cu voce tare, cuvântul „dor”, prelungind vocala într-un fel de vocaliză a unor sentimente pe care amicul de alături ar fi trebuit să le înțeleagă. I-am ajuns din urmă, erau foști elevi de-ai mei de la liceu. L-am întrebat pe cel cu… vocalizele ce înțelege prin „dor”(fusese la școală un elev foarte bun și cu o memorie fenomenală). S-a concentrat două clipe, apoi: După dicționar, ar însemna așa, citez: „Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva; suferință pricinuită de o pasiune.” Eu: Și ești de acord întru-totul ? El: Dom profesor, doar știți dumneavoastră mai bine. Eu: Dar vreau să știu ce crezi tu în acest sens. El: …Mda, parcă mai lipsește ceva.
Acest „lipsește” mi-a amintit brusc de filozoful, esteticianul, istoricul literar Tudor Vianu, care făcea într-un eseu câteva considerații despre „dor”. În consecință, am luat la rând dicționare, am stat de vorbă cu câteva persoane care au petrecut la muncă niște ani în Italia, Spania și cu amici unguri.
În limba italiană este cuvântul „mancanza”, însemnând absență, lipsă; dar într-o sintagmă de genul „mancanza d,amore”, ar aduce cumva spre „dorul” românesc.
În franceză, ar avea înțelesul de nostalgie, dorință, iubire. În expresia „languir de Costel”, înțelesul ar fi „simt absența lui …”, dar când te uiți doar la verbul „languir” (stupoare !) înseamnă „a lâncezi”. Te pui cu combinațiile ?... Tot mirare e, pentru mine, în limba spaniolă: „echar de menos” vrea să însemne „a duce dorul„ cuiva, însă, culmea ! „menos” înseamnă… „mai puțin”.
Rușii au un doar un cuvânt pentru „dor”: „toska”. Cum sunt niște sentimentali (mai ales… rusoaicele), probabil că e vorba de o stare lăuntrică apropiată de „dorul” nostru. Un coleg ungur, profesor de limba și literatura română, mă informează că „ohaj” se apropie de ceea ce românii numesc, trăiesc starea de „dor”. Pentru acest cuvânt, englezii au, cică, vocabula „longing”; mă uit în dicționarul englez român – aici se spune că înseamnă „dorință puternică”. Starea asta tensionată aduce a „dor” ?
Latinii, deși mărșăluiau prin toată Europa, nu aveau timp de „dor”, ci de… dorință : „desiderium”.
Și acum revin la Tudor Vianu, cel care a studiat la trei universități din Germania. În limba germană sunt două substantive care, semantic, se apropie. „Wehmut”: este „afectul complex în care durerea este sugerată de pierderea unui lucru sau a unei ființe iubite, pe când fericirea lor provine din posesiunea lor în amintire”. „Schusucht”: este „durerea unei lipse pe care viața n-a împlinit-o, dar pe care o poate împlini în viitor, ceea ce îndulcește durerea inițială și îi creează fizionomia complexă.”
Ei bine, cuvântul românesc „dor” întrunește laolaltă aceste două situații sufletești, elementul comun, coagulant, trăit intens, fiind „absența” – încheie esteticianul Tudor Vianu. Fostul meu elev intuia ceva în acest sens.

Comentarii

24/08/18 10:46
Mihai Zaharia

Nu este singular si unic ci exista si in limba Shqip/Albaneza si in limba Arberesh/Albaneza italiana.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5