Dan Popescu: Condiția umană

Orice victorie, orice succes se obțin doar prin luptă, doar prin efort, la rezultate strălucite se ajune pe căi înguste, trudnice. Nu toți suntem Adonis, cel mai frumos dintre zei, în mitologia greacă, nu toți suntem Afrodita, zeița frumuseții. Să nu ajungem să implorăm, ca regele Angliei, Richard al III-lea, ,,Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal”, așa cum exclamă Shakespeare, Cehov dă și el ,,un regat pentru un pahar cu ceai”, iar Eminescu al nostru, merge în aceeași idee, ,,un regat pentr-o țigară, s-umplu norii de zăpadă cu himere.”  Unii vor să ,,înălbească un arab”, lucru cu neputină de făcut, deși au încercat filosoful grec Zenon, întemeiatorul școlii stoice, Cicero și Plutarh.

         Feriți-vă să mergeți la Canossa, această retractare este înjositoare, și mai cu seamă feriți-vă de amicul tuturor, ,,amicus humani generis”. Oare nu știți că ,,aquila non capit muscas?” Adică vulturul nu prinde muște, nu că nu poate, nu vrea, el este vultur! Totdeauna ascultă și cealaltă parte, ,,audi alteram partem”, așa ne învață Seneca în tragedia sa ,,Medeea”. Vergiliu, în ,,Eneida”, înfierează pe cei lacomi de avere, cu deviza ,,blestemata sete de aur”, iar Boileau, în ,,Arta poetică”, dă o lecție celor care fac pe scriitorii, ,,înainte de a scrie, învață să gândești!”

         La noi în țară există un conflict de interese care nu se mai sfârșește , parcă am fi în ,,Basmul cu cocoșul roșu”, unde un cocoș a fost mâncat de o vulpe, vulpea a fost mâncată de un ogar, ogarul a fost mâncat de...povestea nu s-a terminat însă, totul se reia de la început.  ,,Mulțumește-te să fii om”, ne spune Lessing în ,,Nahtan Înțeleptul”, dacă spunem aceasta unui politician cu buzunarele umflate, acesta te crede ori prost, ori nebun, ori amândouă. Dacă pe scena vietii suntem în ,,războiul tuturor contra tuturor”, cum ne spune Thomas Hobbes, atunci e de rău pentru noi, mai devreme sau mai târziu vom ajunge în forma rigidă a existenței pentru sine, ceea ce ar fi catastrofal. În ultima vreme văd destui debitori care încearcă zadarnic să umple ,,Butoiul Danaidelor”, și Diogene, marele filosof grec, avea un butoi, altfel decât cel de mai sus, Diogene chiar locuia în butoiul său.

         Pe la noi, pe scena politică, sunt destui care, dacă le spui că nu prea știu să vorbească și să scrie coerent și gramatical, sunt în stare să răspundă, ,,ego sum rex romanus et supra gramaticam”, adică ,,eu sunt rege roman și mai presus de gramatică” însă și eu sunt în stare să le răspund în latinește, ,,Caesar non supra gramaticos”, adică ,,Împăratul nu-i mai presus de gramatici.” După câte văd, tot pe scena noastră politică apare Beaumarchais, cu al său Bărbier din Sevilla, omul este franc, ,,Calomniați, calomniați, ceva tot va rămâne.” Și tot la noi sunt foarte mulți cameleoni, adică un  fel de lei care se târăsc pe pământ, ei își schimbă culoarea pielii după mediul înconjurător, după lumină, temperatură, atmosferă și poate și după starea de spirit, leii aceștia au mare plăcere să își atribuie meritele altora, ,,ca musca la arat”. O cunoașteți? După munca pe câmp, un bou se îndreaptă spre casă. O muscă se așează pe jugul lui. ,,De unde vii soro”, o întreabă o altă muscă întâlnită în cale. Cu un aer supărat, cealaltă răspunde, ,,Nu vezi că noi ne-ntoarcem din câmp, de la arat?”

         Trebuie să pretuim fiecare oră pe care o trăim, pe care ne-a dat-o Dumnezeu fiecăruia dintre noi. Horațiu, în ,,Ode”, ne spune, ,,Bucură-te de ziua de azi, foloselte-te de ziua de azi.” Poetul îi amintește lui Leuconoe că viata este scurtă și-i spune, ,,Nu ți-e îngăduit, o, Leuconoe, să cunoști capătul rânduit de zei zilelor mele și ale tale.” De ce nu putem fi ca și Cato? De ce stimati politicieni și îmbogății peste noapte? Marcus Porcius Cato, 234-149 înainte de Hristos, a fost scriitor și om de stat roman care ducea o viață simplă, lucra pământul alături de sclavii lui, împărțea cu ei pâinea neagră, iar ca cenzor și consul desfășura în arena politică o luptă accerbă  împotriva moravurilor corupte. Știți ce făcea Diogene? Spunea, ,,Caut un om”, umblând în plină zi cu lampa aprinsă pe străzile Atenei în căutarea unui om! Nu căuta orice om, căuta omul care să merite cu adevărat titlul de OM.  Stimați politicieni, ați auzit de ,,Plugul lui Cincinnatus?” Nu cred, n-avei voi atâtea în cap! Când delegații s-au dus la Lucius Quintius Cincinnatus, secolul V înainte de Hristos, să-i înmâneze însemnele demnității de consul roman, l-au găsit cu plugul pe ogor. După ce fusese consul și dictator și salvase republica, a demisionat și s-a întors la coarnele plugului. La 80 de ani, modest și retras, încă mai lucra la câmp când a fost numit din nou dictator.  ,,Cita mors venit”, adică ,,Moartea vine grăbită”, ne zice Horațiu în ,,Satire”. Nimeni nu-i mulțumit de soarta lui, spune poetul, veteranul îl invidiază pe negustor, acesta îl jinduiește pe militar, judecătorul laudă viața tihnită de la țară, agricultorul îi socotește fericiți pe cei care trăiesc la oraș, și în toată această ciocnire de dorințe se ivește grăbită, moartea, care spulberă invidii, năzuințe, înfruntări...Să vrem aici ,,Cântecul lebedei?” Înainte de moarte, în loc să geamă, să țipe, lebăda cântă, Platon confirmă această credintă a vechilor greci. În pragul sfârșitului lebedele cântau fericite pentru că se duceau la Apollon! Eu sunt fericit, ,,cuget, deci exist”. Autorul acestei vestite axiome este filosoful francez Descartes. Iar Voltaire merge în idee, ,,vă iubesc, deci exist!” Nu vă bazati mult pe noroc, pentru că ,,norocul e o fată ușuratică!”, după un vers celebru al lui Heinrich Heine, sfat asemănător ne dă și Friedrich Schiller, ,,norocul e amăgitor, succesul nesigur.” Nu vorbiți prea mult, ca o moară stricată, o idee limpede se spune în câteva cuvinte, filosoful  Helvetius spunea, ,,potop de cuvinte pentru un pustiu de idei”, în ,,Despre spirit”. Filosoful ia poziție împotriva frazeologiei prolixe sub care se ascunde lipsa de gândire, goliciunea de spirit. Trebuie să prețuim fiecare clipă, pentru că ,,clipa este pretioasă ca viata unui om”, cum spunea Fr. Schiller în piesa sa ,,Don Carlos”, iar Goethe în ,,Hermann și Dorothea” explică de ce clipa este prețioasă, pentru că ,,o singură clipă numai, poate decide soarta omului.” Să nu facem să zicem ,,Diem perdidi”, adică ,,am pierdut o zi ”, cum obișnuia să-și termine ziua împăratul roman Titus, 79-81 după Hristos, când constată că n-a realizat nici o acțiune folositoare, un fel de dulce trândăvie.

         Uitându-ne pe scena noastră politică putem spune cu siguranță că ,,este ceva putred în Danemarca” și tot cu sigurantă mai putem spune că da, este consens pe scena noastră politică, vrem egalitate, însă cu o conditie clară, ,,egalitate, dar nu pentru căței”, cum spune  Gr. Alexandrescu în ,,Câinele și cătelul”.  Aici pe scena noastră politică nu merge deloc deviza germană ,,Un om, un cuvânt”, adică omul să-și respecte cuvântul dat. ,,Ex nihilo nihil”, adică ,,Din nimic, nimic”, a spus-o poetul latin Lucrețiu, principiu dus mai departe de Voltaire, care ne spune că principiul acesta reprezintă punctul de vedere al întregii antichități, iar Hegel încheie cu ,,de la nimic, prin nimic, spre nimic.” Să ne ferim de ,,Faustrecht”, cum spun germanii, adică să ne ferim de ,,Dreptul pumnului”, forța nu trebuie să fie mai tare ca dreptul. Balzac spunea în romanul său ,,Moș Goriot” că lumea este ,,o reuniune de înșelați și înșelători”. O femeie dictatoare care nu vrea să știe de nimic, ne spune Iuvenal, hotărăște scurt, „„Asta vreau, așa poruncesc”, femeia este decisă, ,,voința mea ține loc de orice altă raiune.”În ,,Purgatoriul” său, Dante arată că ,,Viața este o alergare spre moarte”, viața omului este limitată, și orice ar face, el nu poate împiedica mersul spre clipa finală.

         Știți cum erau mincinoșii demascați acum câteva sute de ani? Poetul grec Alceu, trăitor cu șase veacuri înainte de Hristos, povestește că pe vremea lui, celor bănuiți de fapte infamante, li se turnau  vinuri tari cu amforele de lut spre a-i îmbăta și a scoate de la ei adevărul. ,,In vino veritas”, în vin e adevărul. Și să vă mai spun ceva, dacă cineva se mânie așa din senin, fiți siguri că n-are dreptate în disputa în care este angrenat. Ce bine ar fi să avem și noi ,,Judecata lui Solomon!” Este faimoasa judecată care i-a adus lui Solomon , regele izraeliților, denumirea de ,,înteleptul Solomon”. Acesta a domnit cu o mie de ani înainte de Hristos și era și împărțitorul dreptății. Două femei veniseră în fața lui să revendice un copil. Neputându-și da seama al cui este de fapt pruncul, Solomon recurge la o stratagemă, hotărește să se taie copilul în două, în felul acesta puse la încercare iubirea maternă, pentru că mama adevărată  preferă numaidecât să-l cedeze celeilalte decât copilul să-i fie spintecat. Este vorba despre Solomon cel din Biblie.

         Dacă vreți să aveti șanse mai mari să triumfați în fața dușmanului, atunci faceți ce zice  Goethe, ,,Nici un luptător întelept nu-și subestimează dușmanul.” În aceeași idee zice și Shakespeare, ,,E mai bine să-l crezi pe dușman mai puternic decât pare.” Are iubirea forță? ,,Iubirea care mișcă soarele și celelalte stele”, este un vers celebru al lui Dante prin care se încheie ,,Paradisul”, ultimul vers din ,,Divina Comedie”, este unul dintre cele mai înăltătoare și vibrante elogii aduse iubirii în literatura universală.

         Nicolo Machiavelli a scris în anul 1515 o carte, ,,Principele”, în care, cu sinceritate și mult cinism, a preconizat în politică absolut orice mijloace care pot duce la atingerea scopului propus, viclenie, minciună, lipsa de scrupule, sforărie, manevre diabolice, trădare, corupere. De aici mă gândesc la Cicero, ,,Ceea ce prin rău s-a dobândit, rău va sfârși.” Ați auzit despre regele legendar Midas, cel cu urechile de măgar? Zeul Dyonisos, spre a-i răsplăti ospitalitatea, i-a făgăduit să-i îndeplinească orice dorină. Lacom de avere, Midas a cerut ca tot ce va atinge să se preschimbe în aur. Fericirea i-a fost de scurtă durată, deoarece mâncarea, de îndată ce o atingea cu mâna se prefăcea și ea în aur. Lacomul ar fi murit de inanitie privind muntii de aur, dacă zeul nu l-ar fi iertat până la urmă. Sunt de acord cu zicala franceză, ,,Paharul nu mi-e mare, dar beau din paharul meu”, zicală aparținând poetului francez Alfred de Musset. Versul acesta constituie o chemare de a fi tu însuți,

         Trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine, Cicero zicea limpede, ,,Nosce te ipsum”, în traducere, ,,Cunoaște-te pe tine însuti”, iar Schiller concluziona, ,,Lumea este condusă numai de interese.” Victor Hugo ne impresionează cu ,,O, nu insultati niciodată o femeie care cade”, pentru că cine știe ce povară a îndurat sufletul ei, câte zile a răbdat de foame, câtă furtună a trecut prin trupul ei, vina este a noastră, ea decade din vina unei societăti nedrepte și corupte, sunt pricini străine de vointa și puterile ei. ,,Dreptul celui mai tare este o pacoste și o nenorocire pentru om”, zicea Fedru, continuând într-o fabulă, ,,Prima parte mi se cuvine mie, fiindcă sunt leu.” Francezii au o zicală, ,,Cine se laudă se murdărește.”

         Oare unii dintre politicienii români au devenit mitomani? Cred și ei propriile lor minciuni? Boileau zicea în ,,Arta poetică”, ,,Un prost are totdeauna pe unul mai prost ca el, care să-l admire”!

         Doamne, ce societate a oboselii a ajuns România!

                                  Dan Popescu