Dăscălița Florița Rus (Marcoe) din Rebra a plecat la Ceruri

 O capela mare dar neîncăpătoare pentru toți cei ce am vrut să mai înălțăm o rugăciune pentru sufletul celei care a fost Florița Rus (Marcoe), colega noastră de clasă din Liceul Pedagogic Năsăud, dascălul care a luminat mințile copiilor, timp de 40 de ani.

O viață dedicată meseriei, familiei, satului, oamenilor din mijlocul cărora s-a ridicat.

O viață de OM RESPECTAT, așa cum au dovedit cei prezenți într-un număr atât de mare, aseară.

Plânge Valea Rebrei, cernită de negrul năfrămilor, atât de multe cum n-am văzut demult! Plânge și spală lacrimile fără oprire ...  

Plâng foștii elevi ai învățătoarei, veniți în rând, unul câte unul, să așeze câte un trandafir alb pe sicriul rece al  doamnei lor învățătoare. În liniște, așa cum i-a învățat ...

Plânge familia rămasă fără mamă, soră, mătușă și soție, atât de devreme, căci era încă nevoie de  dragostea dânsei, să le dea sfaturi, ajutor și să-și legene nepoții.

Plâng părinții copiilor, cei cărora doamna Florița le-a învătat copiii si care i-au cunoscut  tatăl, secretarul comunei, domnul Marcoe  Nicolae și mama, doamna Floarea, secretara școlii, atât de respectați intelectuali ai satului.

Plâng colegii de muncă ai Floriței, o plâng cu lacrimi de soră, așa cum i-am văzut aseară! Plâng un mentor și un sfătuitor competent.

O plângem noi, colegii de clasă, împreuna cu doamna noastră dirigintă-a doua noastră mama- din Liceul Pedagogic (promoția 1984), prof. Ursu Maria.

Florița a fost sufletul oricăror întâlniri sau acțiuni, a mobilizat și condus clasa în luarea atâtor decizii, cu maturitate și tact, cu pricepere și entuziasm.

Prea repede s-au stins toate!

Ne-a dat vestea  bolii, cu atâta curaj, căci voia să aflăm de la ea. N-am vrut să o credem. Credeam că exagerează, că medicii greșesc…Ne doream asta!

Din clipa aceea, am început să ducem lupta alături de ea. Să încercăm să ignorăm boala, să o înlăturăm așa, să o încurajăm  pe Florița să o învingă.

N-am putut mai mult! I-am scris cu toții și i-am așteptat răspunsul…

Dar era prea mare lupta, prea nemilosă Moartea! Prea nedreaptă!

Te-ai dus la Cer, alături de Cătălina, dragă Florița! De acolo, de Sus, ne veți privi, cu siguranță! Noi vă vom reține câte un loc, la fiecare întâlnire a noastră! În gând, vom spune câte o rugăciune pentru liniștea sufletului vostru! Și al nostru!

P.S.

Ne-am bucurat să ascultăm la slujba de Priveghere, Cuvântul de învățătură al unui preot tânăr ce respectă atât de mult profesia de dascăl, menirea acestuia, preotul paroh Plăian Doru!

Mult respect și d-voastră, părinte!

Nadia Urian Linul

 MĂICUȚĂ SFÂNTĂ

Spre Măicuța cea din Ceruri

Îndreptăm un glas fierbinte

Și stăruitor îi cerem,

Scară la Cer să ridice.

Acoperământul Sfânt,

Peste noi să îl întindă

Și în dragostea-i de mamă,

Din potiru-i îngeresc,

Maica Soarelui să-mpartă

Darul cel Dumnezeiesc.

Din prescura frământată

Doar cu lacrimi și suspine,

Mântuire să reverse

Peste-ntreaga omenire.

Ca pe niște robi deșerți,

Tu ne-ntoarce și ne-arată

Drumul și cărarea dreaptă,

Tu, Minune lăudată!

De păcat, ne mântuiește,

Casa, pruncii ni-i păzește.

Căci ești pacea din război,

Ajutor întru nevoi,

Cer iertare pentru noi!

Ești izvor de lacrimi grele,

Maica Darului Ceresc

Sceptrul lui Hristos în ceruri

Rugul cel duhovnicesc,

Sfântă Măicuță!

@Nadia Urian Linul