DE CE NU COPIEM SISTEMUL EDUCATIV FINLANDEZ?
O fostă colegă de liceu, stabilită de 20 de ani în Finlanda, m-a invitat la Helsinki pentru o lună, pentru a vedea „un alt stil de viaţă”, cum s-a exprimat românca noastră. Nu ştiu dacă, acum, pot pleca acolo, însă din lungile discuţii purtate la Bucureşti, m-am oprit asupra sistemului de învăţământ finlandez, iar câteva aspecte ale acestuia vi le prezint, cu voia dumneavoastră, pentru luare aminte şi comparaţie.
Finlanda este una dintre ţările cu cel mai ridicat nivel de trai din lume. În urma perioadei de recesiune economică din anii 90, guvernul a hotărât să dedice fonduri importante educaţiei, cercetării şi tehnologiei. Rezultatul a fost trecerea pe primele locuri în lume ca bunăstare socială şi bogăţie. Şi trebuie să arătăm aici un lucru foarte important, libertatea absolută a presei. Într-un clasament al libertăţii presei în lume, prestigiosul rapot „Freedom House”, plasează Finlanda pe priml loc în lume, dintr-un total de 196 ţări, în timp ce România ocupă locul 87!
Un adolescent care a terminat primele opt clase vorbeşte o engleză perfectă şi citeşte o carte pe săptămână. Nici un elev nu poate locui la mai mult de 5 km. de şcoală, autobuzul trece din 10 în 10 minute, iar biletul este subvenţionat de către municipalitate. Finlandezii mizează pe studiile de limba maternă, matematică şi engleză, 75% dintre materii sunt comune în toată ţara, restul îl alege şcoala, de acord cu profesorii, părinţii şi elevii. Curăţenia străluceşte. Şcoala este publică şi gratuită. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis, acvariu de 200 litri, cu peşti tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiţioat, multe plante. Fiecare doi elev au câte un calculator. O duzină de maşini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri. O sală de sport, un auditoriu pentru orele de teatru şi o sală de mese cu autoservire. Cărţile sunt gratuite, materialul şcolar gratuit, mâncare gratuită, caldă, nutritivă, cu multe feluri de salate şi fructe. Se bea apa cu lapte. Costurile le suportă municipalitatea fiecărui oraş.
Nu există delincvenţă, străzile sunt sigure. Educaţia fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la grădiniţă până la absolvirea unei universităţi. Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea, 2,5 euro la restaurantul facultăţii. Apoi, statul îi ajută să se emancipeze, dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi primul salariu. Elevii au un respect total faţă de profesori. Sistemul educaţional nu este etilist şi nu urmăreşte producerea de genii, ci atragerea unui nivel general mediu cât mai înalt. Temele sunt sfinte, nu copiază absolut nimeni, nu există repetenţi, deşi nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este auomată. Orele sunt de câte 45 de minute, încep la ora 8 şi se termină la ora 15. Se stimulează raţionamentul critic înaintea memorizării mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, artă digitală, coafură, arte marţiale, schi de tură, gastronomie, primul ajutor, mecanică sau muzică. Elevii cântă la vioară, chitară electrică sau altele. Se încurajează gândirea critică şi se discută.
Secretul este însă altul, ca să mai zâmbim puţin. Se spune că pe la anul 1.600 s-a legiferat că cine nu ştie să scrie şi să citească, nu are voie să facă copii.
Adaugă comentariu nou