De la glasul roților de tren la ecoul culturii, literaturii și artei

  Mă obligă conștiința de om al scrisului, al adevărului și al dreptății să scot la lumină oameni și fapte înscrise pe tabla vieții lor, urme care nu pot fi șterse niciodată. De această dată aduc în prim-plan patru oameni ai căii ferate, care și-au petrecut o mare parte din viață în glasul roților de tren.

Este vorba despre Macedon Tofeni, care urcă în tren din gara Salva, Leon Strugar din Sângeorz-Băi, care se îmbarcă din gara Ilva Mică, întrucât circulația pe linia Ilva Mică–Rodna este momentan întreruptă, Nechita Bumbu din Nepos și Grigore Guzu din Poiana Ilvei.

Așadar, pornesc la drum pe Valea Ilvelor alături de acești patru ceferiști de ieri, oameni care și astăzi promovează un umanism activ și cultul prieteniei. Sunt valori pe care nu le-au cumpărat, ci le-au dobândit prin fiecare faptă bună, prin fiecare gest de omenie, prin fiecare cuvânt de alinare și prin fiecare zâmbet adus pe chipul călătorilor întâlniți de-a lungul drumului de fier. Viețile lor reprezintă o lecție despre demnitate, dăruire și respect față de oameni, valori care rămân la fel de trainice precum șinele pe care și-au desfășurat activitatea.

  Am descoperit o lume feroviară care nu reprezintă doar o rețea mecanică de oțel și electricitate, ci un adevărat organism viu, animat de o categorie aparte de profesioniști – ceferiștii. Ei sunt gardienii unor valori fundamentale precum punctualitatea, devotamentul și responsabilitatea.

De la mecanicul de locomotivă care scrutează noaptea din cabina sa drumul de fier, până la impiegatul de mișcare, șeful de tren sau șeful de gară, care coordonează cu precizie și competență circulația trenurilor și siguranța călătorilor, fiecare își asumă o misiune de mare răspundere. Împreună, acești oameni formează coloana vertebrală a infrastructurii naționale, conectând comunități, apropiind distanțe și învingând adesea vitregiile vremii.

Astăzi aduc în atenție patru oameni ai șinelor de ieri și ai culturii de astăzi, personalități apreciate în comunitățile în care trăiesc. Sunt oameni care nu și-au uitat niciodată rădăcinile, fiind mereu cu gândul la origini, la sămânța neamului, la înaintașii care au călcat acest pământ și la valorile autentice ale spiritului românesc.

Primul dintre ei este sălăuanul Macedon Tofeni, rebrișorean prin obârșie, care a făcut trecerea de la Regionala CFR Cluj la lumea literelor și a culturii. Membru activ al Ligii Scriitorilor, acesta deține funcții de răspundere în cadrul filialei din care face parte, fiind vicepreședinte și redactor-șef al revistei „Glasul Armadiei”, publicație pe care a inițiat-o și o editează trimestrial prin propriile eforturi.

Tofeni Macedon

Activitatea sa culturală este completată de volume de poezie, de romanul „Nora” și de o bogată activitate jurnalistică dedicată promovării valorilor culturale, a memoriei colective, a credinței și a tradiției. Recent, s-a întors din pelerinajul efectuat la Muntele Athos, loc al spiritualității ortodoxe, experiență care i-a deschis noi perspective și i-a inspirat un nou proiect editorial, o carte dedicată acestor locuri sfinte și oamenilor care le însuflețesc.

Plin de forță creatoare și de energie intelectuală, domnul Leon Strugari a pătruns cu succes în agora culturală, devenind un veritabil promotor al valorilor spirituale și identitare. Prin emisiunile sale de televiziune, realizate cu pasiune și talent, răspândește lumina cunoașterii, abordând teme care atrag, încântă și captivează publicul. Prin întreaga sa activitate reprezintă un model de implicare civică și culturală, trezind respect și admirație în rândul celor care îl cunosc.

Pasionat de istorie și de destinul neamului românesc, susține permanent adevărate lecții de cultură și memorie colectivă. Împreună cu soția sa, Ioana, a înființat Societatea Culturală „Ginta Latină”, contribuind la consolidarea legăturilor de prietenie și colaborare cu românii de peste Prut. Totodată, întreține relații apropiate cu mediul cultural năsăudean, fiind membru activ al Societății Culturale „Astra”.

Leon Strugari

Înzestrat cu remarcabile aptitudini artistice, mânuiește arcușul cu sensibilitate și măiestrie, interpretând la vioară melodii care impresionează prin expresivitate și rafinament, asemenea unui adevărat profesionist.

Iubitor al artei populare și al tradițiilor strămoșești, și-a transformat propria locuință într-un autentic muzeu etnografic, un spațiu al memoriei și identității românești. Aici, fiecare obiect spune o poveste, iar fiecare colț păstrează amprenta unei lumi care nu trebuie uitată. Prin această inițiativă generoasă, oferă celor care îi trec pragul șansa de a se redescoperi pe ei înșiși, de a înțelege mai bine rădăcinile din care provin și de a prețui valorile autentice ale neamului românesc.

Experiența sa de viață, înțelepciunea acumulată și dragostea pentru oameni îl recomandă drept un autentic păstrător al tradiției și un neobosit slujitor al culturii.

Pentru Grigore Guzu, cele șapte volume de poezie publicate de-a lungul anilor reprezintă expresia unei înțelepciuni trainice, întemeiate pe principii sănătoase, stimulatoare și provocatoare. Este un reper moral și cultural în viața satului său, un rapsod popular înzestrat cu o memorie impresionantă, capabil să recite ore în șir din opera marilor scriitori clasici, asemenea tatălui său, badea Grigore, de la care a moștenit dragostea pentru cuvânt și pentru valorile autentice.

GRIGORE GUZU

Ca membru al Ligii Scriitorilor, se dovedește un creator plin de farmec și sensibilitate, un autor care știe să transforme legenda în realitate și realitatea în poezie. Om simplu, apropiat de oameni și generos cu cei din jur, Grigore Guzu luminează prin noblețea sufletului său și prin dăruirea unor gânduri înalte.

La Cabana „Datina”, de pe Valea Strugarului, sub parfumul florilor de salcâm, cartea este sărbătorită an de an ca o adevărată sărbătoare a spiritului. În data de 13 iunie 2026 s-a desfășurat cea de-a V-a ediție a manifestării culturale găzduite aici, prilej cu care au fost prezenți și scriitorii ceferiști, reuniți în jurul volumului „Valurile vieții”, pentru a-i descoperi mesajul și semnificațiile.

La Nepos, în vechiul sat așezat pe malul drept al Someșului, îl întâlnim pe Nechita Bumbu, om gospodar, primitor și priceput, un artist care își petrece mare parte din timp în fața șevaletului, mereu animat de noi forțe creatoare. Casa sa s-a transformat într-o veritabilă galerie de artă, adăpostind sute de tablouri inspirate din frumusețea naturii, din tradițiile locale și din viața oamenilor care trudesc pământul și ne asigură pâinea cea de toate zilele – țăranii români.

Nechita Bumbu

Acești oameni, coborâtori din neamul ghezășilor de pe Valea Ilvelor, au schimbat o muncă cu alta, fără a renunța la spiritul de dăruire și la dorința de a fi folositori comunității. Ei își găsesc mereu rostul prin activitățile pe care le desfășoară, cultivând armonia în relațiile cu semenii și implicându-se activ în viața culturală, literară și artistică a locurilor natale.

Sunt oameni care gândesc pozitiv, caută binele în fiecare împrejurare și demonstrează că adevărata împlinire vine din ceea ce dăruiești celor din jur. Pentru tot ceea ce au făcut și continuă să facă, merită întreaga noastră prețuire și recunoștință. Iar acest lucru este cu atât mai important cu cât RECUNOȘTINȚA, asemenea binelui, naște întotdeauna RECUNOȘTINȚĂ.

Ioan Mititean