De la Mihalea la…demisex în văzul lumii

Întâmplarea a făcut să-mi parvină în aceeaşi zi o veste dezgustătoare şi un obiect frumos. Vestea se referă la reînfiinţarea unui partid (zis) comunist în România, iar obiectul este un CD cu 23 de piese realizate, până a nu fi strangulat, de către Ioan Luchian Mihalea cu formaţia sa ”Song”. Doamne, ce contrast!.

Despre bolnavii psihici, care au pus la cale un nou PCR, mi-e silă, până la greaţă, să vorbesc; aşa că despre acest fapt patologic am încheiat a mai spune ceva, deci, punct!

Mă răscoleşte însă audiţia CD-ului.

Într-o lume posomorâtă a anilor ceauşeşti, copleşită de minciună, demagogie, umilinţă, cântece (zis) revoluţionare, omagii deşănţate pentru dictatura comunistă, ei bine, apariţia (miraculoasă) a formaţiei lui Mihalea la televiziune şi radio însemna de fiecare dată momente de binefăcătoare înviorare, de fulguraţii artistice alese, de plăcere în faţa actului muzical performant şi ieşit din şabloanele anoste, din urâtul zilei. Erau toţi frumoşi, tineri, musteau de o voioşie contaminantă. Produceau momente când nu mai puteai fi trist, supărat, ranchiunos, te lăsai cuprins de ritmul melodiei şi al mişcării scenice. Simţeai că trăieşti un fel de extaz al dezlegării de mizeria morală cotidiană, te alăturai exuberanţei lor debordante.

Nu poţi să nu fi nostalgic după acele momente de încântare şi, deoptrivă, sastisit când suporţi, fie şi câteva minute -, stupizenii de tot felul ale multor canale tv româneşti de acum. Gândul fuge, cu duioşie, la acei ani când ”Song” domina starea telespectatorilor prin bun gust, decenţă şi neaşteptate gheizere de voioşie. Nu se bănuia atunci, în anii 80-90 că va urma o hemoragie de vulgaritate, mahalagism, telenovele, manele şi… demisex, cocoloşite de o Direcţie Naţională a Audiovizualului ploconită unor cete politice lipsite de scrupule.

Luchian Mihalea şi ”Song”, avem nevoie de voi din nou! Chiar dacă va fi să vă numiţi altfel.