Dedicaţie de la Menuţ ! Dragi manelişti din folclorul bistriţean, nu distrugeţi tradiţiile judeţului
-
View the full image
O zi frumoasă cu oamenii satului. La Corvinești, acasă la Viorica Deac ( 74 ani) de vorbă cu Maria Herinean ( 73 ani), Floarea Encean ( 64 ani) si Aurel Papiu ( 81 ani). Împreună cu prof. dr. Vasile Filip va pregătim noi surprize: povești nemuritoare din satele județului Bistrița-Năsăud.
- View the full image
Am avut bucuria de a participa la două evenimente în care s-a adus laudă ţăranului român. La fel cum Liviu Rebreanu vorbea despre frumuseţea satului românesc în discursul său de primire în Academia Română şi poetul George Coşbuc aşeza în poeziile lui pline de muzicalitate şi ritmicitate chipurile oamenilor frumoşi din Ţara Năsăudului, am avut bucuria de a vedea oameni care promovează şi astăzi tot ce are mai frumos judeţul nostru.
La Runc, într-o zonă plină de legende cu haiduci şi nemurită în scrierile unor oameni importanţi ai literaturii ce au plecat de pe aceste dealuri pline de frumuseţe, a fost cinstit un meşter popular care oglindeşte o lume pe cale de dispariţie, Floarea Cosmi, care şi-a promovat opincile peste tot în ţară, dar şi în străinătate, fiind un model pentru tânăra generaţie. La 84 de ani, casa domniei sale este mereu deschisă pentru cei care doresc să vadă frumuseţea unei zone în care, aşa cum ea afirmă cu voce tare, „Opinca este talpa ţării/ Să nu o dăm uitării”.
Nu ne mai încălţăm cu opinci, nu mai ştim graiul specific zonei, însă nici măcar nu ne mai cunoaştem trecutul. La întoarcere spre Bistriţa, am venit cu Vlad Sărmaş şi Cătălina Rotaru, doi tineri ce au câştigat cel mai pretigios concurs de la Televiunea Română şi care, preţ de un ceas, mi-au vorbit despre zonele etnoculturale ale ţării, despre modul în care se gândesc ei să promoveze folclorul, despre costumele populare vechi. Vlad este student la Conservator, iar Cătălina tocmai a terminat etnologia la Universitatea din Cluj, cu o temă interesantă legată de bocetele din Bucovina şi cu o medie pentru care merită felicitări, obţinând 10 la toate examenele. Ascultându-i, mi-am dat seama că încă mai sunt tineri care vor duce mai departe, aşa cum trebuie, zestrea frumoasă a acestui popor.
În ultima perioadă am renunţat să mai cred că avem moştenitori ai tradiţiilor pentru că tinerii care vin din zone pline de bogăţie folclorică (Valea Someşului, Valea Ilvelor) distrug prin cântecele lor şi ultima floricică din liniile melodice specifice zonei. Au voci frumoase, avem încredere în ei, vin în concursuri în costume impecabile, încalţă opinci, obţin trofee, iar mai apoi le pun toate într-un „cui” şi iau ţinutele vulgare cu care joacă pe mese, pe ritmuri de manele. Haina străbună e încărcată de spiritualitate, cum te poţi aşa de uşor dezbrăca de ea şi de ce reprezintă lada de zestre şi să zburzi de bucurie, vorba mamei mele „deschiloţat „ ? Înseamnă că nu ai nici o valoare morală ! Sunt multe exemplele pe care aş putea să le dau, tineri în care am avut încredere şi care m-au dezamăgit. Nu e nicio problemă dacă la nunţi sau la petreceri cântă manele, deşi sunt mari artişti care fac „show-uri” doar cu cântecul popular (urmăriţi-o pe Andreea Voica, cea mai cerută artistă de la nunţile din Banat). Problema e că imprimă aceste manele şi fac duete cu fel şi fel de nume îndoielnice. Despre faptul că nunţile sunt, mai nou, şi în zi de vineri, şi în post, nu e problema mea, ci a mirilor care nu se mai gândesc la Dumnezeu şi a preoţilor. Şi normal, pe voi nu vă mai interesează rânduielile străbunilor, cât timp vă ies banii. Cine mai ţine cont de calendar ?
Dragi tineri, când sunteţi voi şi când vă e sufletul plin de bucurie? Când îmbrăcaţi portul tradiţional şi doiniţi pe scenele festivalurilor sau când coborâţi de pe acestea şi imprimaţi muzică cu ritmuri orientale? Poate cel mai cinstit ar fi să nu mai participaţi la festivaluri de folclor şi să vă asumaţi faptul că sunteţi manelişti. Nu e nicio problemă cu acest lucru, fiecare ascultăm manele la petreceri, însă lăsaţi folclorul pe seama celor care ştiu să-l promoveze aşa cum trebuie. Nu-l distrugeţi, pentru că, într-o zi veţi avea pe conştiinţă acest lucru. Am promis la un moment dat că la juriile la care particip voi taxa pe cei care vin şi arată o faţă falsă în concurs, pentru că îi cunosc mult prea bine pe toţi. În viaţa aceasta trebuie să alegem fie succesul imediat şi portofelul plin, fie dulcea povară de a fi moştenitori ai tradiţiilor noastre. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre unii solişti „profesionişti” care vin în faţa noastră cu fel şi fel de făcături de proastă calitate, dovadă că nu mai sunt acele comisii la început de stagiuni şi că fiecare cântă ce vrea, după cum bate vântul comercial.
Cred că ei ar trebui să fie modelele artistului adevărat, pentru că sunt angajaţi pentru acest lucru, iar dacă nu le convine şi vor să fie mai mult „artişti” de nunţi sau de baruri e foarte simplu, îşi pot da demisia pentru că „valoarea” lor nu stă în acei bani de la stat. Cred că vă atrage doar titlul de „profesionist”, dar asta e şi o mare responsabilitate, dragii mei! Despre faptul că unii nu mai ajungeţi nici la spectacole de grija nunţilor, altă dată ! Se imprimă pe acelaşi ritm de orgă, la studiouri contrafăcute, cu „compozitori” şi „textieri” (Doamne toţi neşcoliţii îşi trec aceste titluri de se răsuceşte şi Ciprian Porumbescu în mormânt) care nu au nicio legătură cu folclorul şi aşa ne trezim că nu mai sunt cântece specifice zonei noastre, ci un fel de linie melodică generală pentru toţi cântăreţii, fie ei bistriţeni, clujeni sau din alte zone ale Transilvaniei. Se mai amestecă şi elementele costumului popular, astfel încât nu mai ştim, la apariţia pe scenă, dacă un artist este de pe Valea Şieului sau a Someşului, nu mai ştim nici măcar dacă este din Bistriţa sau din Cluj. Despre promotorii portului popular, cât de curând ! M-am săturat de plastic, în cap, pe cap, şi de decolteuri extravagante ce cămăşile noastre nu le aveau !
Repet, nu este nicio problemă că faceţi programe la nunţi după placul nuntaşilor (vai de el public, care nu mai are minime noţiuni de muzică!), problema este că imprimaţi aceste cântece în loc să promovaţi autenticul. Va veni vremea în care fie români sau turci, ne vom bucura de o manea universală, pentru că noi ne vom distruge ritmicitatea şi muzicalitatea specifice zonei.
Îmi permit să vorbesc despre aceste lucruri pentru că le cunoaştem cu toţii foarte bine. Voi zâmbiţi şi vă număraţi banii, noi, câţiva, încercăm să mai luptăm pentru folclorul nostru. Nu îmi este uşor să mă duc pe sate şi să adun tradiţii pe care mai apoi să le aşez în cărţi pentru generaţiile următoare, însă fac acest lucru din respect pentru identitatea noastră, pentru străbunii noştri. Şi voi ar trebui să faceţi acelaşi lucru. De aproape 20 de ani de când scriu despre muzica populară din judeţul nostru cunosc foarte bine acest fenomen, dar parcă în ultimii ani suntem din ce în ce mai departe de folclor. Dacă pe voi nu vă doare, pe mine de multe ori da şi mai ales mă dezamăgesc cei în care am avut încredere.
La Şendroaia s-a organizat un joc tradiţional în care oamenii au îmbrăcat cu bucurie costumul popular. Aici, m-am dus alături de Lenuţa Purja, deţinătoarea recordului de trofee aduse în judeţul nostru, şi de Dorin Rus, câştigătorul de anul acesta al Festivalului „Valeria Peter Predescu”. Pe drum, am vorbit despre cântecul de pe Valea Ţibleşului, Dorin Rus cântând câteva doine din repertoriul cunoscutei familii Lenuţa şi Teodora Purja, cu care doreşte să se prezinte în festivaluri. Mi-a plăcut dialogul dintre cei doi despre cântecul popular, despre modul în care trebuie să acorzi respect tradiţiilor. Sper ca Dorin să meargă pe acelaşi drum ca familia Purja sau familia Eugenia şi Anda Horoba, de acolo de la poale de Ţibleş.
Zilele trecute, un artist deosebit, Maria Leşe, m-a întrebat, pentru Radio Renaşterea, ce părere am despre repertoriul lui Grigore Sâmboan. Am vorbit despre intelectualul care-şi asumă rolul de transmiţător al valorilor neamului, atât prin cântec, cât şi prin evenimentele şi emisiunile pe care le realizează. Dincolo de prietenia pe care o am cu Grigore Sâmboan, am admirat întotdeauna seriozitatea lui în aducerea în faţa marelui public a tot ce are mai frumos satul românesc. Acelaşi lucru pot să-l spun şi despre Anamaria Mihăilă, profesoara de 10 pe care acum o cunoaşte tot judeţul.
Dispare o lume şi dispar oamenii cu care să mai vorbeşti sincer despre tradiţii. V-am menţionat aici câteva nume. Îmi este dor de discuţiile pe care le avem cu artista Valeria Peter Predescu. Mă bucur în continuare de poveştile pe care le am despre tradiţiile noastre cu Cornelia Ardelean, Domnica Dologa, Alexandru Pugna. Am admirat întotdeauna modul în care se prezintă pe scenă Matilda Pascal Cojocăriţa. Mi-a plăcut prezenţa din Ungaria unde Alexandru Pugna, Domnica Dologa, Mirela Petruş, Oana Matei, Anuţa Motofelea, Cristina Retegan, Lenuţa Purja, Nicu Cioanca, Ioachim Spân, Anamaria Marti au cântat folclor autentic. Când se vrea se poate fara comerț la profesioniști pe scenă, o felicit pe directorul artistic Matilda Pascal Cojocăriţa pentru această iniţiativă. Poţi fi un artist îndrăgit fără să cobori ştacheta. La nunți e treaba voastră, dar pe scenă fiți demni. Lista poate continua cu exemple pro și contra. Din cele două ansambluri profesioniste ale judeţului „Cununa de pe Someş” şi „ Dor românesc”, dar nu numai. Sunt prietenul tuturor artiştilor, însă asta nu înseamnă că nu constat că, încet-încet, dispare lumea folclorului românesc. Este momentul ca măcar în al doisprezecelea ceas să revenim la cântecul din satul nostru, iar cei care doresc să imprime manele şi să filmeze videoclipuri (inclusiv în clădiri istorice), să-şi asume acest statut şi să renunţe la festivaluri şi la a face parte dintr-o structură profesionistă. Degeaba imprimi încarci pe youtube 3 manele şi apoi îmi aduci şi un moment autentic. Nu mă mai impresionezi. Asta e „pervertire” a folclorului, termen care există în etnologie. Nu este uşor, însă în viaţă întotdeauna trebuie să alegi pe ce cărare o iei, pentru că, dacă umbli între două drumuri te vei pierde în pădure.
În episodul următor, concret, pe exemple ! Până atunci, măcar în articolul meu, să cânte fluierile şi să tacă un pic saxofoanele ! La pregătirea pe care o am şi la cele aproape 20 de cărţi scrise, îmi permit, măcar odată, să fac lucrul acesta !
Şi un cântec, de la mine din sat, cu o artistă despre care mulţi nu ştiţi, pentru că ne lipseşte şi istoria muzicală a locului. Prima artistă din judeţ ce a luat cu 10 cel mai mare concurs al ţării, de la TVR, "Floarea din grădină". despre juraţii din emisiunile de azi, care ne încurajează să nu mai mergem în port tradiţional ( ei înşişi renunţând la cămeşa din zona lor şi având fel şi fel de făcături asimetrice), să nu mai purtăm pieptare, să nu cântăm patriotic, altă dată. Nu poţi spune unui copil să nu ducă bocetul pe scenă, că e teatru, când tu însuţi faci teatru din reprezentaţiile tale, că doar ţăranul nu umbla cu toaca pe câmp unde doinea, ci cu secera şi cu furca, toaca era doar duminica, la biserică, iar tu o duci pe scenă. Mai bine să promovăm în spectacole toate structurile cântecului din viaţa satului, de la leagăn la mormânt, decât să se aştearnă praful pe ele. Vine vremea în care copii noştri vor creşte fără poveşti şi cântece de leagăn. Atunci ne vom pierde ca naţie.
Citiţi şi:
- (Video) Eveniment la Bistriţa. De 30 de ani, Domnica Dologa înscrie cântecul năsăudean în cartea tradiţiilor româneşti
- Lenuţa Purja, ambasador al tradiţiilor Văii Ţibleşului
- Soarta folclorului, în dezbatere într-un amplu simpozion. Vedete, la Colibiţa
- Gest extraordinar! Iuliana Tudor a sărutat mâna lelii Teodora din Agrieş. Cu familia Purja, TVR 1, în topul audienţelor
- Concert aniversar: Mirela Petruş, numele de pe portativul muzical, îndrăgit de bistriţeni
Adaugă comentariu nou