Despre cititorii consecvenți de poezie

Volumul ,,Poezia de toate zilele” (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2017), confirmă faptul că criticul, istoricul literar, poetul, prozatorul și dramaturgul Constantin Cubleșan este, înainte de orice, un fin și consecvent cititor de poezie. Volumul la care fac referire cuprinde nu mai puțin de cincizeci de texte (aproape trei sute de pagini) scrise pe marginea unor volume de poezie sau antologii poetice. O carte pe cât de amplă, pe atât de bogată prin finețea comentariilor, a viziunii critice și chiar a informațiilor prezentate (să nu uităm vocația autorului de istoric literar).
Semnalez de la bun început faptul că volumul lui Constantin Cubleșan este unul caleidoscopic, vast și prin amploarea preocupărilor criticului. Găsim aici texte scrise pe marginea unor cărți ale lui Tudor Arghezi, Marin Sorescu, Nina Cassian, Ștefan Aug. Doinaș sau Adrian Popescu, dar și analize ale poemelor lui Mircea Cărtărescu, Ruxandra Cesereanu, Vasile George Dâncu, sau Ioana Nicolae. Varieteatea aceasta mi se pare a fi importantă, ea revelând interesul criticului pentru poezie, înainte de toate.
Discursul critic este construit cumva transparent, în cazul lui Constantin Cubleșan, fără întortocheri interpretative greu de urmărit sau răsturnări forțate ale sensurilor și mesajului poeziei. După cum notează Iulia Boldea pe coparta a IV-a a cărții, ,,comentariile atente, riguroase, clare denotă o perspectivă analitică vie, dinamică, echilibrată, care favorizează descifrarea toposurilor, fără ca autorul să fie nevoit să recurgă la excese de rafinament analitic. Rezultă de aici finețea interpretării, o frază critică temperată, dar și o paletă argumentativă adecvată, fundamentată constant pe recursul la concretitudinea textului.”
Acest lucru contribuie la un soi de acuratețe vădită a actului critic. Constantin Cubleșan accede cu finețe și naturalețe la esența scrierilor comentate, construidu-și discursul analitic în jurul acesteia, căutând, în același timp să devoaleze și să releve detaliile semnificative. Referindu-se la un volum al lui Horia Bădescu, criticul notează: ,,E o debordantă patimă în trăirea iubirilor de azi ca și de altădată, rostite în cea mai profană poezie a dezmierdărilor carnale din totdeauna. Și tocmai în această învăluire de grație sentimentală constă farmecul poetic, fără conotații obscene, totul rămânând în dulcea seninătate a nudităților candide, ale dăruirilor de sine (…).” (p. 34)
Dincolo de analiza propriu-zisă a poeziei, autorul își îndreaptă atenția, pe alocuri, asupra poeților. Reies, în aceste cazuri crochiuri de o senină frumusețe, vii și elocvente. Iată, bunăoară, felul cum este rememorat poetul Aurel Gurghianu: ,,Pe străzile luminoase din centrul Clujului nu i se mai poate vedea silueta elegantă, suplă, de menestrel îmbătrânit frumos, ce știa să-și îndrepte privirea albastră, de copil ingenuu, mereu asupra frumuseților din viața diurnă, zâmbind cald și vorbind blând desprea oameni și fapte pe care îi purta la inimă ca pe un talisman sacru. Este una din figurile ce dădeau culoare agorei clujene, nu a unei agore angajate politic ori social, ci a uneia în care spiritele alese își află mediul de manifestare taciturnă, în plimbări singuratice, cu pas măsurat, temperat, fără nici un fel de grabă, receptând pe retina ochilor visători, de o bonomie cuceritoare, tumultul vieții ce părea să treacă pe lângă el fără a-l atinge.” (p. 115)
Critica de poezie pe care o propune și o practică Constantin Cubleșan este una al cărei centru gravitațional se situează în venirea și revenirea la textul citit și comentat. Coerent și migălos în comentariile elaborate, criticul oferă o lectură atentă și nu de puține ori punctată de referințe semnificative a poemelor avute sub lupă. Vastele lecturi poetice facilitează trimiterile la alți poeți, făcând ca referințele acestea să apară cumva firesc în contextul analizelor, fără a li se acorda însă o importanță mai mare decât li s-ar cuveni. Iar asta se datorează tocmai efortului criticului de a privi fiecare volum tratat ca pe un univers distinct, de sine stătător, cercetându-i constituția de acolo, din interior, abia în cele din urmă stabilind trasee posibile înspre exterior.
Constantin Cubleșan este, fără îndoilă un posibil model de bune practici în ceea ce privește critica de poezie. Avizat, coerent, elegent în exprimare, precum și în construirea comentariilor, delicat și ferm în același timp în formulări, meticulos, criticul este unul dintre comentatorii cei mai importanți de poezie din zilele noastre. Dar, poate chiar mai important, autorul se dovedește a fi unul dintre cititorii asidui, consecvenți de poezie.