DESPRE OAMENI, CĂRȚI ȘI FAPTE LĂUDABILE

Dintre scriitorii care m-au vizitat în anii de când, neputând umbla, n-am mai frecventat cenaclul CONEXIUNI, amintesc pe unii care, onorându-mă cu prezența domniilor lor acasă la mine, mi-au adus în dar și unele din cărțile pe care le-au scos în ultima vreme și pe care le citesc cu plăcere atunci când timpul și preocupările personale (casnice, pictură,scris, sănătate) îmi permit.
Dintre acești prieteni, scriitori ale căror cărți le păstrez în vitrina studioului aflată la capul meu, amintesc pe domnii: Dan Popescu, Vasile Găurean, Cornel Cotuțiu, d-na Melania Cuc, d-na Veronica Oșorheian, soții Lucreția și Ion Mititean, dl. Patca Iulian, Nicu Vrășmaș, Gheorghe Mizgan, D-nele Rodica Fercana, Victoria Fătu Nalațiu, Floarea Pleș, sau alții care mi-au trimis numai cărțile ca D-l Seni, d-na Titina NicaȚene, și alții.
Azi, la sfârșit de săptămână, mi-au căzut în mână două cărticele de dimensiuni mici, dar care n-ar fi rău să fie cunoscute și de alți cititori.
Mi-amintesc, nu fără a zâmbi (amar) de gluma făcută de dl. Prof. Cornel Cotuțiu și publicată în cadrul unui articol din cotidianul RĂSUNETUL, în care sublinia faptul că, regretabil dar adevărat, s-au scos din manualele școlare personalități de mare prestigiu în istoria noastră sau oameni de valoare în cultura și știința universală, români, încât s-a ajuns la situația ilară ca un nou absolvent de Bacalaureat să creadă că Spiru Haret este un fotbalist din echipa lui Hagi.
Cu regretul pentru existența unor asemenea cazuri, un pensionar, fost cadru didactic, dl. Gavril Avram, a scos o plachetă-album artizanal la copiator intitulat MIC ALBUM CU MARI PERSONALITĂȚI. Desigur, în câteva exemplare frumos alcătuite, circa 44 de fotografii de dimensiunea unei cărți poștale, scoase în alb-negru după timbre poștale omagiale cu ocazia aniversărilor marilor personalități ale poporului nostru. Ele ne privesc din cele 22 de foi, având în subsol de la 6 la 12 rânduri scrise în care ne explică cine au fost și care sunt realizările lor merituoase.
Găsim în ordine alfabetică pe Ion Andreescu, Simion Bărnuțiu, Grigore Antipa, Victor Babeș, George Barițiu, Dumitru Bolintineanu, Vornicul C-tin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Ion Luca Caragiale, Vasile Conta, George Coșbuc, Ion Creangă, Al. Ioan Cuza, Dan Danielopolu, Carol Davila, Dimitrie Leonida, Miron Costin, Mihai Eminescu, Ion Georgescu,Spiru Haret, B. P.Hașdeu, Ion Ionescu Delabrad, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Lazăr, August Treboniu Laurian, C-tin Levaditi, Petru Maior, Titu Maiorescu, Gheorghe Marinescu, Andrei Mureșanu, Neagoe Basarab, Alexandru Odobescu, Vasile Pârvan, Aron Pumnul, Ion Slavici, Gheorghe Șincai, Nicolae Teclu, Nicolae Titulescu, Ienăchiță Văcărescu, Al. Vlahuță și alții.
Privesc cu drag acest minialbum, care cuprinde o parte din valorile noastre naționale și mă întreb încă oare câte din tinerele noastre talente plecate ”înafară” ar putea dacă rămân la noi să-și aducă și aici contribuția la cultura universală, dar ridicând totodată prestigiul poporului nostru în lume?
Regretabil că un astfel de album scos desigur doar în câteva exemplare nu poate fi citit de cât mai mulți oameni. În modestul album, dl Gavril Avram și-a semnat numele abia pe coperta a treia jos.
Aud cu plăcere despre întâlnirea ce a avut loc la Năsăud în data de 17 august a.c. dintre fostele eleve instituționalizate la Casa de COPII din Năsăud (fete) și cadrele educative și administrative, în total vreo 74 de persoane. Cu bucurie s-a constatat că fostele eleve prezente la întâlnire sunt toate foarte bine realizate social, încadrate în muncă și cu familii frumoase. De remarcat că vreo câteva, care fiind ”plecate înafară” și-au trimis urmașii, ca să cunoască și ei locul în care, în marea familie de atunci au fost ocrotite și educate mamele lor.
În mai multe cărți scoase de d-nii Paraschiva și Gavril Avram (doamna este fosta directoare de atunci) se menționează câteva din procedeele de organizare în munca instructiv-educativă cu fetele, procedee nepracticate în alte Case de Copii. Astfel este organizarea grupelor de învățătură ”pe verticală”, adică cu eleve de diferite vârste, mai ales acolo unde se aflau fete surori, verișoare sau alte rude în scopul de a se dezvolta deprinderea de a se ajuta între ele, astfel formându-li-se niste relații asemănătoare cu cele din familie.
În timpul liber elevele au fost antrenate în diferite cercuri, pentru a le obișnui să-l petreacă în mod plăcut și util. Au existat cercuri de lectură, de lucru manual, de dans, cercul de fotografie, dar elevele au fost antrenate și în amenajarea spațiilor exterioare, unde s-au creat parcuri cu flori și arbuști ornamentali, formându-li-se astfel și unele deprinderi de autogospodărire. De mare folos le-a fost cercul de fotografie, cu ajutorul căruia s-a asigurat și publicitatea înafara instituției respective.
Întâlnirea după ani de zile a fostelor eleve instituționalizate cu locul unde au crescut și învățat, a fost un prilej de mare bucurie, fiecare având ocazia de a-și arăta cum și-a valorificat deprinderile formate aici și cum s-au realizat în viață, ca oameni maturi.
Familia rămâne și azi nucleul de bază al societății, dar Casa de Copii din Năsăud s-a dovedit că a fost în vremea aceea o oază de binefacere socială și asta s-a realizat prin munca devotată și creatoare a cadrelor educativ-administrative de atunci. Bucuria este a urmașilor, cinstea a foștilor educatori!