Despre valori. Despre introspecţie. Despre mândria de a fi român. Despre concertul extraordinar de 1 Decembrie

Acum că a trecut şi 1 Decembrie, cred că putem să respirăm mai normal, să nu ne mai încrâncenăm, dar nici să nu ne ducem în cealaltă extremă, să o dăm înainte cu mândria de a fi român şi alte texte care ne-au invadat mintea, sufletul, zilele acestea.

Nu am înţeles niciodată de ce doar în preajma zilei de 1 Decembrie trebuie să fim mândri, patrioţi, aşa cum n-am înţeles de ce doar în preajma sărbătorilor de iarnă îl luăm în braţe pe ,,să fim mai buni, mai altruişti”. Şi restul anul ce facem? Cam astea-s întrebările.

Un lucru e cert, mulţi nu avem viaţa pe care ne-am dorit-o în ţara asta, şi de aici şi faptul că nu mai suntem demult un popor mândru.

Habar nu am care mai sunt valorile celor care au rămas să trăiască aici. De 1 Decembrie, eu nu simt, nu văd oameni mândri…văd doar oameni prezenţi la spectacolul oferit de parada militară, sau oficiali care socializează la un pahar de şampanie.

Dar nu e suficient. Ar trebui arătate mult mai des valorile sub diverse forme. Din cauza aceasta, după parada militară, după şampanie, autorităţile ar fi trebuit să se întoarcă mai mult înspre bistriţeni…să-i bucure sub diverse forme. Să le arate valorile. Ca să ştie şi bistriţeanul să aibă mai mare grijă de ele. Să nu le compromită.

Nu exisă niciun pic de inventivitate în organizarea zilei noastre naţionale. Sărbatoarea naţională este un simulacru.... Totuşi, înspre finalul zilei de 1 Decembrie, Primăria Bistriţa prin Centrul Cultural Municipal ,,George Coşbuc” a organizat un concert extraordinar dedicat zilei naţionale, avându-i ca protagonişti pe sopranele Bianca Ionescu, Amelia Antoniu şi trupa Distinto.

Eu cred că bistriţenii, măcar unii dintre ei, prezenţi joi seara, în sala Centrului Cultural Municipal, au descoperit valorile, şi au descoperit şi ei de ce sunt mândri că s-au născut în ţara aceasta.

Poate şi pentru faptul că pot să o asculte, să o vadă pe soprana Bianca Ionescu, un artist talentat, sensibil, o femeie foarte frumoasă, un om care a trăit şi trăieşte intens.

Multora dintre noi, Bianca Ionescu ne aminteşte şi de grupul Minisong, ne aminteşte de copilărie. Bianca Ionescu este şi rămâne o valoare care ar trebui arătată mai des pe scenele bistriţene.

A urcat pe scenă şi supravieţuitoarea, soprana Amelia Antoniu. Nu emană aceeaşi sensibilitate ca şi Bianca Ionescu, dar are un şarm copilăresc şi…poftă de viaţă. E o femeie care a renunţat să mai fie încrâncenată, şi lucrul acesta se simte şi în postura de artist.

Prin muzicile oferite, cele două soprane au renăscut amintiri, au emoţionat suflete, şi au oferit o lecţie de eleganţă feminină.

Finalul concertului a aparţinut trupei Distinto. Nu sunt un admirator înfocat al acestei trupe, tot timpul mă gândesc la grupul Il Divo. Dar şi băieţii de la Distinto au voci, şarm, şi datorita combinaţiei inedite de muzică clasică şi muzică pop, şi de ce nu şi pentru că nu arată deloc rău, cuceresc foarte repede publicul.

A fost o seară a introspecţiei. Şi asta ne lipseşte. De ziua noastră naţională nu învăţăm nimic despre noi. Din această cauză nu simt mai altfel 1 Decembrie, şi asta nu are nicio legătură cu mândria de a fi român.