Dezvoltarea capitalului uman în contextul noii societăţi

Formarea şi dezvoltarea resurselor umane reprezintă dimensiunea primordială în care societăţile democratice trebuie să investească conform noilor provocări. Educaţia transmite valoarea şi personalitatea omului prin actul finit care il oferă societatii tradus în efortul său de a susţine evoluţia bunului mers al acesteia. Valoarea resurselor umane se cuantifică prin prisma valorii de intrebuinţare cu rol decisiv în procesul muncii. Sistemul care are rolul hotărâtor în formarea resurselor umane este sistemul de învăţământ, şi aici fac referire la sistemul de învăţământ universitar. Dezvoltarea şi implementarea unui sistem eficient pentru calificare în învăţământul superior, un sistem în care domeniile de specialitate sunt corelate direct cu cerinţele reale şi dinamice ale pieţei forţei de muncă reprezintă scenariul de succes prin care universităţile pot contribui la dezvoltarea capitalului uman. Investiţia statului pentru crearea unei game variate de specialişti în funcţie de nevoile reale de pe piaţa forţei de muncă asigură, pe de o parte, un domeniu de activitate real după terminarea studiilor universitare şi, pe de altă parte, o investiţie recuperată prin acoperirea posturilor cu persoane pregătite profesional. Problema majoră pe care o cunoaştem cu toţii este dificultatea cu care se confruntă tinerii în urma absolvirii unei facultăţi în căutarea unui loc de muncă. Colaborarea între lumea academică şi mediul de afaceri necesită o analiză mult mai atentă, care să contureze noi linii de acţiune.

Momentele de recesiune economică sunt cele care semnalează cele mai mari dificultăţi pentru absolvenţii care sunt în căutarea unui loc de muncă şi companiile angajatoare sunt supuse unei presiuni competitive mult mai mari. Necesitatea economică şi socială a colaborării între universităti şi lumea afacerilor devine o prioritate.

Trecem prin cea mai mare criză de după cel de-al doilea război Mondial, cu rate ridicate ale şomajului în toată Europa. Calitatea diplomelor sau expectanţele sectorului privat sunt o problemă?

În acest context, vă propun ca aceste problematici să fie luate în considerare prin următoarele:

• Regândirea strategiilor universităţilor din România

• Existenţa unei entităti de control care să cuantifice rezultatele reale în urma parteneriatelor universităţi-mediu de afaceri

• Universitătile să fie mult mai flexibile şi deschise către societate

• Mobilitatea între universităţi şi companii

• Implicarea companiilor în definirea anumitor aspecte practice care să fie menţionate în programa universitară

• Implementarea unor sisteme de monitorizare a absolvenţilor pe parcursul carierei acestora

Senator Ioan Sbîrciu