Din cultura ținutului grăniceresc

Cartea pe care Mircea Popa a dedicat-o zonei de cultură Bistrița-Năsăud, poartă titlul fiind lansată la Biblioteca „G. Coșbuc” din Bistrița, acțiune reluată la Cluj-Napoca cu ocazia apariției celei de a doua ediții. Cartea  pe care o discutăm nu se vrea în nici un caz un dicționar de scriitori și nici o  tentativă de sinteză asupra scrisului din zonă, ci doar o valorizare pragmatică  la sfârșitul unei etape nedecise  (între secolul  XX și cel XXI), adunând sub aceeași copertă  lecturi și opinii  emise de-a lungul timpului. Multe dintre ele au avut în vedere figuri mai puțin cunoscute, care n-au beneficiat de șansă unor cercetări amănunțite, sau cărora li se pot  întregi profilul prin cercetări de arhivă, de presă sau de manuscrise  care n-au fost exploatate. E cazul celui dintâi întemeietor român  de teatru stabil din Transilvania secolului al XIX-lea, construit la Șoimuș,  iar mai apoi inițiator și editor al unei colecții  de piese  destinate scenei pe care o dirigează de la Lugoj, unde se mutase între timp  (Ioan Baciu); cunoscutul cercetător de etnografie și  folclor (Ion Pop Reteganul) ; admirabilul cunoscător de veche limbă românească, ajuns la senectute primar al Clujului  (N.Drăganu), la care se adaugă  de unele figuri importante ale  gazetăriei, interbelice ( Emil Boșca-Mălin), de poezie (Iustin Ilieșiu, Lucian Valea, Teohar Mihadaș), prozatori importanți (Vasile Rebreanu, Francisc Păcurariu) și  memorialiști  de război (Iustin Sohorca, di Sângeorz, Dumitru Nistor din Năsăud), eseiști ca Al.Husar. Z.Sângeorzan, Toedor Tanco  sau Teodor Tihan etc.  Desigur, partea centrală a secvențelor  de istorie literară a constituit-o contribuțiile legate de opera lui George Coșbuc și Liviu Rebreanu, cei doi mari scriitori ieșiți din mediul năsăudean de cultură,  care și-au înscris numele cu litere de aur  în cartea literaturii naționale, printr-o operă nemuritoare,  de o valoare recunoscută la nivel internațional.  Alături de ei, cartea se preocupă de aducerea în  actualitate unora dintre scriitori contemporani, cărora le-a fost  îmbogățit  profilul critic,  printr-o mai bună ierarhizare și situare valorică.  Putem spera astfel că prin aceste  „reconsiderări”, medalioane,  și prezențe literare, s-a încercat o mai exactă poziționare valorică a lor în cadrul literaturii contemporane,  pregătindu-se terenul pentru viitoare lucrări de sinteză.  În acest context considerăm de mare utilitate orice sugestie și discuție critică  privitoare la stadiul actual al cunoștințelor despre trecutul și prezentul literar,  în care au fost sau sunt implicate personalități din zona  la care se referă lucrarea.   

Cartea  despre Țara Năsăudului și a Bistriței   pe care o prezentăm aici conține texte despre 41 de scriitori, memorialiști și oameni de cultură, repartizați în trei sectoare distincte:  23 în rândul înaintașilor,16 în rândul contemporanilor și doi încadrați la memorialistica de război. Aceștia din urmă ar merita  o prezentare aparte, întrucât avem de-a face cu jurnale de război inedite, unul aparținând învățătorului Sohorca (originar din Sângeorz),  combatant pe frontul din Galiția, descriind cazul unui soldat evreu, acuzat de spionaj doar fiindcă avea la el două hărți ale  zonei de conflict,  fapt care a dus la execuția acestuia prin împușcare.  Mai interesant  e jurnalul de front al lui D. Nistor, din Năsăud, tânăr înzestrat și ambițios care a urmat școala de marină la Pola,  după care a fost îmbarcat pe un cuirasat austriac, luptând în mările  Indiei, Chinei și Japoniei,  de unde a fost luat prizonier  de către japonezi, petrecând aproape doi ani la o mănăstire japoneză.  A descris cu amănunte, obiceiurile japonezilor, bucuria eliberării și  vestea realizării României Mari, consacrând însemnărilor sale o ediție. 

Noutatea acestei cărți este dată de descoperirea unui manuscris grăniceresc numit Cartea versurilor, redactat de caporalul George Badiu din Tiha Bârgăului și locotenentul Gabriel Lupușor din Năsăud, care au închinat un Verș  împăratului, elogiind  domnia lui Francisc și a soției sale Șarolta, pentru binefacerile aduse locuitorilor români din satele Năsăudului. Unul dintre cei doi a făcut anterior studii la Blaj, întrucât se fac referiri la perioada școlarizării din acest oraș.  Lista versurilor transcrise mai cuprinde versuri religioase și de sărbători, cum ar fi Verșul Județului, Verșul ieșirii sufletului, colinde de Crăciun, dar și cunoscutul Vers al turturelei,  cunoscut din colecțiile Văcăreștilor. 

     Cât privește literatura actuală, cartea înglobează o serie de opinii critice despre  Aurel Rău, Ioan Pintea, Mircea Gelu Buta, Olimpiu Nușfelean, Virgil Rațiu, Flore Pop, Gavril Pompei, Gavril Moldovan, Macarie Drăgoi, Alexandru Moraru, Ioan Seni, Menuț Maximinian, Nadia Urian, Ion Cioba și Vasile George Dâncu. Lui Coșbuc i-a îngrijit trei ediții  (dintre care una care a recuperat în premieră  poeziile sale  cu caracter didactic (Ochiul lui Dumnezeu. Poezii inedite și regăsite, 2004), inclusiv o poezie inedită aflată într-o colecție particulară,  dedicând un număr impresionant de articole creațiilor lui Liviu Rebreanu, dintre care unele au fost incluse în ediția de față. Notele de lectură și contribuțiile documentare  despre oamenii zonei Bistrița-Năsăud sunt extrem de binevenite.