Din nou, cu drag, la noi

ASTRA – adică „Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” (înființată la Sibiu în 1861) -, a devenit astăzi un organism complex național-cultural care depășește arealul transilvan, având puternice filiale mai cu seamă în Moldova (se distinge cea de la Iași, președinte d-na Areta Moșu), dar, câteva și… peste Prut, în (zisa) Republica Moldova, nu alta decât provincia românească Basarabia.
Deopotrivă, este remarcabilă activitatea Despărțământului de la Năsăud al Astrei (președinte dl. Ioan Seni). Nu întâmplător, Tabăra de cultură și civilizație românească „Acasă la noi” (ajunsă la a XX-a ediție) - proiect inițiat și coordonat de Despărțământul ASTRA „Mihail Kogălniceanu” Iași -, în lunile iulie-august primește, în acest an, sute de copii și tineret români, însoțiți de dascăli, în București și județele Alba, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Cluj, Iași, Neamț.
În săptămâna 18-25 iulie un grup de 48 de persoane din județul Florești (R. Moldova) a fost găzduit în județul nostru, având parte de un program divers, dar atractiv , la Bistrița, Năsăud, Salva, Runcu Salvei, Sângeorz Băi, Maieru, Rodna, Ilva Mare, Feldru, Nepos, Rebrișoara și, în ultima zi de ședere, la Beclean.
În ce mă privește, am participat la deschiderea oficială a taberei la Biblioteca Județeană Bistrița-Năsăud, dar vreau să mă opresc asupra zilei de sâmbătă, când românii noștri de la dreapta fluviului Nistru au poposit la Beclean. Someșul nu e fluviu, doar unul dintre marile râuri ale României, însă mare a fost inima cu care și-au întâmpinat beclenarii oaspeții basarabeni.
Mă refer la preotul Claudiu Jinveliu – de la Biserica ortodoxă „Sf. Andrei” , dl. Cristian Nicula, directorul Colegiului Național „Petru Rareș”, dl. primar Nicolae Moldovan, dna. prof. Ligia Dănilă, președinta despărțământului Beclean al Astrei. În felul acesta, oaspeții au vizitat clădirea Primăriei Beclean, Sc. Generală „Grigore Silași”, Colegiu „Petru Rareș”, Herghelia de la Beclean, Băile Figa, având parte de debutul Festivalului Celtic Transilvania.
În demisolul bisericii ortodoxe din centrul orașului, destinat unor activități ale tineretului, profesori basarabeni din grup au ținut scurte alocuțiuni, apoi, eu le-am împărtășit impresii despre cele câteva șederi ale mele în localități din raionul de unde
ei veneau.
Am remarcat frumusețea orașului Soroca și celebra cetate ridicată de Petru Rareș, observând cât de întinsă era Moldova pe vremea aceea, adică de pe malul Nistrului până în zona Reteagului, cu cetatea Ciceului, explicând asistenței motivul pentru care Colegiul Național din localitate poartă numele faimosului domnitor. Dar, tot la Soroca, am rămas impresionat de o placă dezvelită în 2005 în memoria românilor basarabeni uciși în conflictul (nici acum încheiat) din Transnistria. Emoția mea a fost sporită și de faptul că pe ea am găsit încrustată o strofă din opera lui George Coșbuc: „Tot una e”
Dac-ai murit / Flăcău ori moș îngârboit, / Dar nu-i totuna Leu să mori / Ori câine-nlănțuit.” Impresionat să găsesc acest mesaj aici, pe malul Nistrului, ulterior, mi-am mărturisit plăcuta mirare, la Chișinău, scriitorilor Valeriu Matei și Valeria Florea-Dascăl. Și așa am aflat următoarele: După Eminescu, situat deasupra tuturor, mai ales în rândul basarabenilor de condiție medie, cei mai iubiți sunt doi poeți ardeleni – George Coșbuc și Octavian Goga. Se înțelege lesne de ce.
Le-am evocat, apoi, celor din sală, un moment la care am asistat în aula Universității din Chișinău, unde, persoane atingătoare de profesia de dascăl, elevi și studenți, eminente personalități ale vieții politico-naționale din stânga Prutului, au dezbătut o temă de stringentă actualitate: „Români – moldoveni – europeni. Dileme și identități”.
A avut o intervenție și o studentă, în glasul căreia am simțit fermitate și o emoție în pragul lacrimilor: „Eu nu sunt moldoveancă, eu sunt româncă! Eu nu vorbesc limba moldovenească, eu vorbesc limba română!”
Și le-am mai vorbit acum despre semnificative asemănări toponimice. O parte dintre participanții din grupul venit la Beclean erau din localitatea Gura Căienarului. Ei bine, aproape de Beclean sunt două localități – au aflat ei -, care se numesc Căianu Mic și Căianu Mare. Localnicilor, în mod firesc, li se spun „căienari” A fost o plăcută surpriză pentru musafiri. Alt caz: La cinci km. de Cetatea Soroca se află comuna Ocolina; ei bine, în Maramureș, la 15 Km. de Baia Mare, e localitatea Ocoliș. Și amândouă își îndreptățesc numele: au străzi cu ocolișuri largi sau bruște, întortocheate, încât te paște gândul că te-ai putea rătăci. În felul acesta, am relevat continuitatea în unitatea de limbă și teritorială, în identități de ordin etnografic ale celor două provincii românești: Basarabia și Transilvania.