„DISTANŢE”

“Viaţa este neaşteptat de darnică în surprize, iar Dumnezeu, inegalabil în ai răsplăti pe oameni pentru bunătate şi credinţă”, spune un mare adevăr, cu rang de maximă, autoarea romanului “DISTANŢE”, talentata romancieră DORA ALINA ROMANESCU. Însăşi reîntoarcerea sa, după 35 de ani de la Mangalia la Bistriţa, este una din marile surprize, primită de la Dumnezeu.

Născută în arealul geografic al Ţării Năsăudului la Rebra, reîntoarcerea acasă a romancierei, a însemnat o mare sărbătoare.

Era o seară a începutului de iulie a acestui an. La grădina Teatrului de vară a Centrului Cultural Municipal Bistrita, când soarele se grăbea spre asfinţit, am cunoscut-o întâia oară. Era emoţionată, peste poate, ca şi noi de altfel ceilalţi scriitori Bistriţeni. A fost primită în societatea noastră şi membră a Cenaclului Literar “CONEXIUNI” din cadrul Centrului Cultural Municipal Bistrita. Îşi lansa câteva romane. Pentru noi şi mai ales pentru sărbătorită, reîntoarcerea pe meleagurile lui Coşbuc şi Rebreanu a însemnat, desigur o neuitată sărbătoare!

Deschid cu emoţie romanul “DINSTANŢE” al scriitoarei noastre. Încă de la primele rânduri mă afund plăcut în lecturarea liniştită a paginilor sale. De obicei, cu ocazia citirii unor cărţii cu scrisul greoi, mă las păgubaş de la început. DE această dată, am fost plăcut impresionat de calitatea scriiturii şi de frumuseţea descrierii. M-am lăsat furat de caruselul Colindelor la Năsăud cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Împreună cu eroii cărţii, am colindat la casa dascalului Iacob Scurtu şi soţia sa învăţătoarea pensionară Ana din Târgul Năsăud. Caruselul frumoaselor colinde cobora, parcă din înălţimile ninse ale pădurilor din Rebra sau din bătrânii Munţi Călimani şi chiar din alte depărtări. Talentul incontestabil al Dorei Alina Romanescu, m-a purtat şi pe mine, măcar pentru o vreme pe tărâmul copilăriie mele din Şieuţ pe apa Şieului, afluent, al Someşului.

Tradiţiile noastre strămoşeşti, păstrate cu multă sfinţenie sunt atât de asemănătoare cu ale Năsăudenilor, încât ajung să se confunde.

Lecturând, mai atent romanul, întâlnesc, nu rare ori, fraze memorabile, care le pot percepe ca adevărate AFORISME, cum ar fi : “Oricât de puternic este răul, binele învinge, cât de târziu. Legea divină îşi spune cuvântul în orice împrejurări”, “Bătrânii sunt veseli şi atât de vioi, de parcă vârsta rămâne undeva în urmă”, “Acolo unde este omul iubit este soare, căldură şi lumină” etc. Acestea şi altele, cred că o apropie tot mai mult de experta genului, D-na prof. ELIS RÂPEANU.

Conştienţii fiind că persoanele, întâmplările şi locurile descrise în roman sunt numai ficţiuni, ancorarea lor în realitate, este evident că a avut loc numai prin talentul şi bogata imaginaţie a autoarei.

Incontestabil, scriitoarea a reuşit să îmbine toate cerinţele într-o realizare foarte armonioasă a romanului său. A creat personaje cu caractere puternice, cum ar fi medicul ortoped RADU SCURTU, care de la CLUJ, unde termină facultatea cu mult succes, cere repartiţia sa, tocmai la sanatoriul din Mangalia, considerând că doar aici este mai potrivit să fie de real folos celor ce au nevoie de el. Un alt caracter puternic este şi ing. MARIN IORDACHE, care datorită unei munci asidue şi permanente, a adevăratelor sale merite este ales în unanimitate, primarul MANGALIEI. El reuşeşte în scurt timp să transforme magistral oraşul într-un municipiu modern, punct turistic atractiv, de interes naţional şi european. Ce minunat ar fi dacă tot mai multe oraşe din România ar putea să se mândrească şi ele cu astfel de profesionişti!

Ridicată de la nivelul catedrei didactice pe care a slujit-o cu drag şi devotament, scriitoarea cultivă principiul dreptăţii, încurajând pe cei harnici şi sârguincioşi să se ridice în frunte.

Astfel, cele două orfane de la case de copii, Ioana şi Irina, eleve şi apoi studente emitente la Facultatea de Medicină din Cluj, doar cu bursele de merit, dar prin ambiţie şi hărnicie permanentă, ajung să devină medici specialişti, integrându-se admirabil în societate care are nevoie de ele. Şi devotate muncii lor sunt apreciate, respectate şi iubite.

Romancierei, fost cadru didactic, nu putea, şi pe drept cuvânt , să-i scape bucuria de laudă pentru românii care peste hotare fac mare cinste învăţământului românesc, culegând lauri datorită pregătirii ireproşabile în şcolile sau facultăţile din România.

Astfel, ing. STEFAN SCURTU – fost şef de promoţie şi soţia sa LIDIA, eminenţi absolvenţi ai Facultăţii de Aeronautică din Cluj, prin hazardul destinului ajungând să fie integraţi în slujba unui institut de specialitate din Canada, uimind pe toţi colegii străini prin strălucitoarele lor cunoştinţe în domeniu.

Romanul “DISTANŢE” este dedicat dascălilor din Rebra (localitatea natală a romancierei) care şi-au închinat viaţa învăţământului românesc.

Dar cartea, nu se adresează numai dascălilor . Ea se adresează tuturor iubitorilor de carte tineri sau bătrâni. Se citeşte aşa cum ai asculta o melodie frumoasă şi plăcută, care ne încântă cu farmecul ei, pe toată lumea care o ascultă. “DORA ALINA ROMANESCU e o prozatoare deja formată cu o scriitură alertă şi dovedind disponibilităţi epice pentru mai multe registre, cel din final ilustrându-l pe cel de spionaj sau chiar poliţist în Sillage-ul Rodicăi Ojog Braşoveanu.” (Ion Roşioru – membru al U. S.R)

Da, registrul din finalul romanului creşte mai mult suspansul dar se încheie din fericire într-un cadru festiv şi pitoresc tot în casa dascălilor IACOB SCURTU şi ANA din NĂSĂUD şi tot cu ocazia sfintelor sărbători de iarnă, când nămeţii albi, odată cu alaiul colindelor ne aduc puritate şi rodnicie. Atunci la Năsăud, iată se întâlnesc doctorul Radu Scurtu cu ing. Stefan Scurtu tatăl său necunoscut care după o viaţă se întoarce acasă din Canada , împreună cu actuala soţie Lidia şi sora vitregă a lui Radu , frumoasa Julia , spre bucuria lui Radu şi a bunicilor săi , care viaţa întreagă au tânjit după fiul lor Ştefan Scurtu. Aici , Radu se reîntâlneşte cu Ioana (fosta orfană de la Casa de Copii din Năsăud) , care a ajuns şi ea , medic. Dragostea lor reciprocă îi va uni pe viaţă intr-o frumoasă căsătorie.

Şi aşa dispar distanţele între mari departări , iar neamul Scurtu alcătuieşte acum o mare familie reunită!

La apariţia romanului “ Distanţe” , o distinsă colegă de condei a autoarei , scria: “ Dora Alina Romanescu scrie pentru oameni , despre oameni şi locuri dragi. Personajele ... sunt sincere şi autoarea doreşte să ajungă la inimile cititorilor. Autoarea pune la loc de cinste chipul dascălului român care modelează sufletele copiilor încă din primii ani de viaţă.Portrete creionate cu adevărată măiestrie fac iată şi mai intersantă această a doua carte.

“Azi este la început de drum, un început de drum apreciat iar dacă va persevera cine ştie, mâine poate vom fi mândri cî am cunoscut-o pe DORA ALINA ROMANESCU”.

(EMILIA DABU, MEMBRU AL U.S.R. )

De la apariţia romanului “DISTANŢE”, iată a trecut ceva timp, iar iscusita romancieră chiar a perseverat cu noi romane. Şi uite că şi noi suntem mândri că am cunoscut-o pe DORA ALINA ROMANESCU.

Îi dorim să-şi continue cu succes, drumul său ascendent şi să ne dăruiască multe, noi romane.