Dna. prof. inginer DOINA ADRIANA- PANĂ

N-am fost niciodată în trena vreunui om şi mai ales politic şi nu cred că voi fi vreodată, chiar de mi-ar fi mamă sau tată, deşi părinţilor le port o amintire şi iubire veşnică, însă ceea ce admir, admir, după cum se exprima Tudor Arghezi, iar când e să protestez, asta o fac, cu toată oripilarea de rigoare.

Astăzi admir, poate un pic târziu, dar în sufletul meu totdeauna am purtat şi manifest (adică vizibil), la scara indivizilor proximi, admiraţia mea pentru dna. prof. inginer Doina –Adriana Pană. Totdeauna i-am acordat cu afecţiune voturile familiei mele, ale prietenilor şi cunoscuţilor mei, cărora le-am arătat “în oglindă” ,că aşa ar trebui să arate omul politic al viitorului. Cum adică? Simplu, ca cei mulţi din ţara aceasta, onest- mai ales onest- dornic să facă ceva spre cauza acelui măreţ:”mai bine”, dintr-un sentiment de iubire pentru mulţimea cea mare, truditoare, tăcută, adesea anonimă a semenilor noştri. De n-aş cunoaşte, nu mi s-ar cuveni să vorbesc, desigur.

Eram la Matei în primii mei ani de profesor şi cu mare bucurie am întâlnit o fetiţă frumoasă foarte la chip, ochi luminoşi, scânteietori, a căror lumină o mai păstrează şi astăzi nealtertată (vă rog s-o priviţi!), şi un suflet zglobiu, într-o clasă de copii ce avea acea candoare inegalabilă a copiilor de la ţară. De o hărnicie excepţională, nu o putea concura decât o alta, Suciu Voichiţa (azi distinsă jude la Judecătoria Bistriţa), ambele formând un cuplu ce mă umplea de bucurie şi încântare ca professor şi un model pentru toţi şcolarii.

Ce oameni părinţii ei!! Badea Dumitru- odihneşte-l, milostive Doamne!- era un român ca brazii cei veşnici din codru. Mergeam cusocru-meu, Lazăr, să facem vinarsul toamna şi mai povesteam cu mare drag, căci în omul de la ţară Dumnezeu a pus multă credinţă şi înţelepciune. Soţia lui badea Dumitru -o femeie de toată frumuseţea, trupească şi sufletească, era de o credinţă de granit sau cum ar fi spus Coşbuc, “icoană-ntr-un altar s-o pui, la închinat.” Privindu-i adesea, în anii tinereţii mele şi ai lor, am slăvit pe Dumnezeu ,Cel ce ridică astfel de poadoabe ale creaţiei Sale între noi oamenii. Şi cum n-ar fi o fată deosebită DOINA-ADRIANA, având asemenea ascendenţă? Căci din crin, crin imperial răsare, din stejar aşijderea.

Destinul mi-a hărăzit să fiu după atâţia ani care ne-au depărtat, vecini vizavi cu blocurile în Stefasn cel Mare şi din solitudinea mea am putut urmări meandrele unei vieţi, cu biruinţe şi zbuciumări, cu înălţări şi izbânzi precum poate a făcut-o, firesc şi domnia-sa spre noi. Profesoară de o competenţă absolută, iubită nespus de elevi şi de colectivul de profesori de la Liceul Infoel Bistriţa, sunt convins că le va duce dorul toată viaţa, fie aflându-se Secretar de stat la Bucureşti, fie pe viitor europarlamentar, la Strassbourg, în Parlamentul Europei.

Din păcate, partidele politice postdecembriste au vorbit prin lideri, cum amarul lor au fost, mediocri mai mult, fiindcă-i ştim. Membrii tăceau ca elevii cuminţi la clasele primare. Ei bine, Doina-Adriana Pană este o voce care s-a auzit de la începutul intrării domniei sale în politică. Vocea ei proprie, fără a contrazice pe cineva expres, ci expunându-şi propriul program, propriile idei, bogate şi fluente, care nu presupun polemica şi distructivitatea altora. Nu acesta e spiritul adevăratei democraţii? Protagoniştii să-şi expună propriile idei-dacă le au- şi alegătorul să discearnă şi să voteze. Desigur, cei ce nu au idei, preferă bălăcăreala ,care le ţine de programe.

Pe străzi, “Unde mergi, unde te duci”, cum spunea un poet postbelic, pe bannere şi afişe uriaşe, căci e campanie, nu? ne zâmbeşte un chip feciorelnic, sfidând anii prin tinereţea sufletului, prin sinceritatea cugetului, un om-politician de o francheţe şi onestitate cum nu ştiu să fi întâlnit vreodată- DOINA- ADRIANA PANĂ.

Pentru unii poate fi un luptător oarecare de pe scerna politică tumultuoasă a acestei veri, dar pentru mine –oprind viscolirea clipelor şi anilor- tot fata aceea frumoasă de demult, întrecând albinele în hărnicie şi a cărei candoare mi-a luminat între altele anii mei cei dintâi ca profesor la ţară.