Dorul unei fetiţe din Bruxelles faţă de mătuşa ei, Daniela Şuşcă, directoarea de la Măgura Ilvei, transpus într-un cântec

Salomée, o fetiţă de doi ani a unui român stabilit la Bruxelles, o aşteaptă cu o floare de păpădie pe matuşa ei, Daniela Şuşcă, directoarea de la Şcoala Gimnazială Măgura Ilvei, care i-a promis nepoatei ei să o viziteze încă o data în capitala Europei. Din cauza pandemiei de coronavirus, doamna directoare, alintata de fetiţă "Uca-Dana", este nevoita să îşi întrerupă pentru a treia oara consecutiv călătoria.

               Tristeţea fetiţei atinge un punct culminant şi într-o noapte de vineri spre sâmbătă, această stare negativă inexplicabilă i se arată în vis tatălui fetiţei, care reuşeşte prin scrierea unui poem (cântec) să dezvăluie conţinutul inconştient al preocupării fiicei lui.

Prin acest poem (cântec), relatia dintre fetiţă şi mătuşa ei cunoaşte o treaptă sufleteasca extrem de profundă, încât are loc combaterea totală a stării de tristeţe din inima lui Salomée.

MĂTUŞA DIN TRANSILVANIA

Strofa 1

A fost odată într-o vară,

O vizită de la ţară,

Unica fată a lui Mica,

Şi mama lui Otilica.

Refren

CÂND O SA MAI SIMT ODATĂ,

SUFLET DE SORA DE TATĂ,

SĂ MA IA LA EA ÎN BRAŢĂ,

ŞI SĂ MĂ MÂNGÂIE PE FAŢĂ.

Strofa 2

Ea s-a dat jos din tramvai,

Şi mi-a spus în dulce grai,

"Nu-mi şterge lacrima de pe faţă,

Şi hai să te iau în braţe".

Refren

CÂND O SA MAI SIMT ODATĂ,

SUFLET DE SORA DE TATĂ,

SĂ MA IA LA EA ÎN BRAŢĂ,

ŞI SĂ MĂ MÂNGÂIE PE FAŢĂ.

Strofa 3

Ea a purtat o veche ie,

Plătita din a ei robie,

Cu doi canaci albaştri de lână,

Ce i-am simţit adânc în inimă.

Refren

CÂND O SA MAI SIMT ODATĂ,

SUFLET DE SORA DE TATĂ,

SĂ MA IA LA EA ÎN BRAŢĂ,

ŞI SĂ MĂ MÂNGÂIE PE FAŢĂ.

Strofa 4

Când la noi e sărbătoare,

Şi sufletul meu mă doare,

Mănânc din a lui Hasem mână,

Şi mă gândesc la Uca-Dana!

© Daniel Catinean | Bruxelles 2020.10.07