A doua venire a Mântuitorului şi învierea morţilor

A doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos sau Parusia, ca timp, nu s-a descoperit. „Iar de ziua aceea şi ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, fără numai Tatăl Meu singur”, Matei XXIV,36. „Drept aceea privegheaţi că nu ştiţi ziua şi nici ceasul întru care Fiul Omului va veni”,Matei XXV, 13. Eshatologia sau viaţa viitoare are mai multe componente, sfârşitul formei actuale a lumii, a doua venire a Mântuitorului, învierea generală a morţilor şi schimbarea trupurilor celor care sunt în momentul acela pe pământ, judecata universală şi viaţa veşnică a oamenilor în rai sau în iad. Sfârşitul formei actuale a lumii, a doua venire a lui Hristos şi înviere generală a morţilor vor avea loc aproape simultan iar cauza tuturor va fi a doua venire a Mântuitorului.
Aspiraţia spre desăvârşire poate avea loc numai prin dispariţia creaţiei în forma ei actuală, spre a învia înt-o altă existenţă extrem de înaltă, spre odihna finală. Fiind relativă, omenirea trebuie trecută la o existenţă spre absolut. Lumea va fi transformată fulgerător şi în acelaşi timp se va produce învierea morţilor, iar trupurile de pe pământ în acel moment vor fi prefăcute în trupuri înviate. Lumea va dispare din punct de vedere material, spiritul domină totul iar materia va fi văzută prin spirit, iar trupurile incoruptibile nu vor mai consuma materie, oamenii nu vor mai fi abătuţi de grijile existenţei, lumea va avea atunci un alt plan al existenţei, o altă mişcare.
Trupurile înviate nu-şi vor dezbrăca total aspectul material avut pe pământ însă va fi altfel, materia va fi transformată şi copleşită de Duh. Pentru că Hristos a fost sesizabil prin Trupul Său, aşa şi trupurile noastre înviate vor putea fi sesizabile, văzute, însă acest mister al materiei înduhovnicite nu-l recepţionăm acum.Şi păcătoşii din iad vor avea trupurle înviate dar nu se vor putea vedea nici măcar între ei, în acea lume lipsită de comuninea cu Hristos, acolo neexistând iubirea de oameni. Chipul actual al lumii se va sfârşi dar creaţia va învia, se va transforma pe veci într-o altă existenţă, ca şi sfârşitul omului. Lumina lui Iisus Hristos va acoperi totul fără însă ca noua lume şi subiectele deschise spre El să fie neutralizate, pentru că este lumina comuniunii tuturor în iubirea lui Hristos. Trupurile înviate vor fi duhovniceşti, pline de forţă, nemuritoare, nestricăcioase, cereşti. Trupurile înviate vor fi unite între ele pentru ca fiecare să experieze fericirea celorlalţi, însă, concomitent, fiecare va simţi individualitatea propriului trup, deosebit de cel al celorlalţi, să participe în mod propriu la bucuria celorlalţi şi a sa. Trupurile înviate, după fiinţă rămân fără schimbare, însă ele vor fi înduhovnicite, din muritoare devin nemuritoare. Nici chipul femeiesc şi nici cel bărbătesc al naturii umane nu vor dispare, va dispare doar pofta trupească, pentru că omul este întreg doar în doi, bărbat şi femeie, cei doi se vor ridica la starea de feciorie aşa cum au avut-o înainte de căderea lor în păcat. Şi trupurile înviate ale păcătoşilor vor fi incoruptibile şi nemuritoare, dar vor simţi veşnic chinurile, adică lipsa comuniuni cu Hristos, deşi şi ele resimt învierea Mântuitorului, pentru că şi ele înviază, dar nu cunosc slava Trupului înviat al lui Hristos, aşadar şi păcătoşii au înviat în baza unităţii de natură cu Iisus Hristos.