Dr. ing. Grigore Ruști, din Măgura Ilvei

Fiecare localitate a avut, are și va avea oameni de prestigiu, personalități marcante, care au făcut, fac și vor face cinste comunității unde s-au născut.

            De data aceasta, permiteți-mi să vă prezint profilul d-lui ing. dr. Grigore Ruști, originar din satul Arșița, aparținător comunei Măgura Ilvei, jud. Bistrița-Năsăud. Așadar, el s-a născut în 10 ianuarie 1951, într-o familie de țărani înstăriți și cu dragoste de carte; mama, o Smarandă harnică, purtătoarea cheilor gospodăriei, iar tatăl, neîntrecut tâmplar și constructor de case. Împreună, au avut două fete și un băiat, fetele întemeindu-și la vârsta potrivită familii frumoase în satul natal, cu nepoți și nepoate istețe, iar Grigore, după ce a urmat școala generală în Măgura, Liceul Teoretic, secția reală, la Sângeorz-Băi, a intrat printre primii la Facultatea de Horticultură din Iași.

            Aici, trebuie să fac o acoladă și să spun că în Țara Năsăudului n-a existat „colectiv” (excepție localitatea Nepos), pământul rămânând sufletul țăranului în acest ținut, chiar dacă a trăit într-o zonă muntoasă. Întreaga familie (mai mult mama și cei trei copii) a trebuit să-l muncească pentru a obține roade necesare unui trai omenesc, tatăl ostenindu-se cu prelucrarea lemnului. Astfel, băiatul blond cu ochii albaștri a lucrat alături de părinții și surorile sale la arat, la sapă, ori la fân până  s-a învățat a cosi, contribuind și el la bunăstarea familiei; când nu făcea astfel de munci, era trimis cu cioporul de oi ori cu vaca și caii la păscut. „Astăzi”, povestește cu nostalgie, „îmi aduc aminte, când, fiind elev în clasa a șaptea, am adunat mai mulți miei de-ai consătenilor și toată vacanța de vară mi-am petrecut-o având grijă de ei”. „Au fost primii mei bani câștigați cu trudă” zice zâmbind, „ocazie cu care mi-am cumpărat o cămașă, încălțămintea și rechizitele școlare, nemaitrebuind să apelez la punga părinților; a fost prima mea afacere reușită”. „Imboldul de a deveni ceea ce am ajuns astăzi mi-a fost dat de celebrul nostru învățător, Horga, fie-i țărâna ușoară, când, în clasa a III-a, mi-a văzut o roată de moară, în miniatură, ce se rotea la marginea unui pârâiaș, și mi s-a adresat cu aceste cuvinte: „Ia să văd ce ai construit, inginerule?!”. Cred că profesia asta mi-a rămas întipărită până am devenit student”.

            În ceea ce privește studiile absolvite cu note maxime și aprecieri unanime de către profesorii săi le amintesc aici: Facultatea de Horticultură – Institutul de Agronomie „Ion Ionescu de la Brad” - Iași, Institutul de cercetare – Dezvoltare pentru Legumicultură și Floricultură, Vidra – Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Legumicultură – Bacău și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” – Iași. Iată și gradele sau diplomele obținute: inginer horticultor – specialitatea horticultură, inginer în activitatea de cercetare, șef de fermă, șef sector producție, inginer-șef, cercetător științific CP III. Cu privire la experiența profesională, menționez că din 1975 și până în 2008 a avut funcția de inginer în activitatea de cercetare la Stațiunea de Cercetări Legumicole din Bacău în sectoarele cercetare sau producție, apoi șef de fermă la sectorul producție și cu plan tematic la cercetare, șef sector de producție în activitatea de cercetare, inginer-șef – cercetător științific, și cercetător științific principal CP III - șef sector dezvoltare. Cu viitoarea soție s-a cunoscut într-o tabără studențească chiar la Sângeorz-Băi, ea, fiind studentă la Facultatea de Informatică, pentru ca, în anul următor, să se căsătorească, împreună având doi copii: o fată, actualmente, medic în București, căsătorită, și băiatul care i-a urmat în profesie, la rândul său căsătorit, astfel că dl. Grigore Ruști a devenit astăzi bunic cu nepoți și nepoate.

            Una din marile sale realizări ale vieții sale a fost în 2007, când a obținut doctoratul în Horticultură, specialitatea Legumicultură, ocazie cu care a redactat și susținut multe referate științifice legate de tematica studiată la diverse sesiuni de comunicări științifice. După acest an, împreună cu soția, au fondat firma „Adonis” și au întemeiat o fermă lângă Bacău, în comuna Letea Veche, unde, pe o suprafață de 300 de hectare, au cultivat și cultivă cereale și semințe de legume. Momentan, de fermă se ocupă fiul său, prin firma „Adonis”, aceasta, fiind unicul producător de semințe românești din întreaga țară.

De-a lungul carierei sale a publicat o serie de lucrări științifice în reviste de specialitate. Experiența vastă acumulată în programe sau proiecte naționale precum „Utilizarea radiațiilor în agricultură” sau în „Programele de Cercetare în Cultura Legumelor”, dar și în contractele RELANSIN și AGRAL, la care a fost responsabil partener,  l-au recomandat să acceadă în managementul conducerii, organizării producției și marketingului, elaborând și implementând tehnologii noi în profesia aleasă. „Fără pasiune, perseverență și bună organizare nu vei obține rezultatele scontate” a concluzionat el.

            Între timp, a devenit membru al Societății Române a Horticultorilor și membru fondator al Asociației Biomold și și-a câștigat competențe în informatică, statistică, tehnică experimentală și îmbunătățirea tehnologiilor de producere a răsadurilor.

            Deși s-a pensionat, Grigore Ruști nu încetează să studieze literatura de specialitate. Autoritatea sa morală și notorietatea de care se bucură oriunde călătorește ar putea fi fructificate la școala din Măgura unde s-ar bucura, ca la orele de dirigenție, să împărtășească elevilor episoade din viața lui, ca fiu al acestei localități. Mai mult, cred că i s-ar cuveni și titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE, fiindcă a devenit un nume respectat în horticultura românească și n-a uitat niciodată de unde a plecat, dimpotrivă a vorbit cu respect despre satul acesta și oamenii săi.

Actualmente, împreună cu fiul său, deține în județul Bacău o fermă de circa 300 de hectare, unde cultivă cereale, plante tehnice, legume și semințe de legume sub licența societății „Adonis”. Rădăcinile sale rămân, totuși, în satul natal Arșița, aparținător comunei Măgura, unde revine cu mare drag de fiecare dată.

                                                                                     Icu Crăciun