După 46 de ani, la Beclean a răsunat din nou Gaudeamus

În 1964, în singurul local al oraşului (în spatele fostului cinematograf) a avut loc banchetul de absolvire a celei de-a IV-a promoţii a Liceului. Erau 72 de elevi, împreună cu iluştrii lor profesor, astăzi trecuţi la cele veşnice: diriginţii Creţu şi Timaru, dascălii Vasile şi Matei Mureşan, Vlăduţiu, Mizgan, Lazăr, Isă, Uţiu, Ţigăuan, Cantor şi ceilalţi, care au lăsat urme adânci asupra fiecăruia. După 10 ani, aceeaşi promoţie s-a întâlnit în clasele de la etaj. Plecase, între timp, prea devreme dintre nou colegii Zăgreanu, un matematician de excepţie, şi Berchi, un handbalist de extremă, iar mai apoi Cinu Valea, cu o minte sfredelitoare. La 20 de ani, la 30, la 40, la 45 de ani întâlnirea a devenit tot mai săracă. Din cei mulţi, plecaţi la drum prin 1964, o parte dintre ei au fost chemaţi acolo, într-o lume plină de verdeaţă în care au dispărut toate durerile…

5 iunie 2010, ora 11.00, în faţa liceului, devenit Şcoala Generală „Grigore Silaşi”, o nouă întâlnire. Au răspuns chemării inimii (dar şi insistenţelor telefonice a celei care în catalog era Cotuţiu Felicia Eliza sau Lizica), puţini, foarte puţini. Au răspuns PREZENT: Nedelea Olimpia, Mircea Cupşa, Anisia Burac, Grigore Figan, Viorica Radu Orăşan, Ioan Boloş, Vasile Cocoi, Ana Chindriş, Maria Georgiu, Aurel Săsărman, Gheorghe Puşcaşiu, Vasile Măluţan, Grigore Pop, Ioan Săsărman, Elvira Rotea, Amalia Florea, Elvira Mora Berceni şi Traian Săsărman. Am intrat în curtea şcolii (deschisă între timp prin bunăvoinţa domnului director) şi ne-am oprit, preţ de câteva minute. Castanii, iată, sunt încă tot aici, exclama cineva. Acolo era sala de mese, atunci intram în două serii, pe clase. Îmi amintesc de dojana directorului adjunct Cantor: „Şerbane, de ce ai mâncat porţia altuia?”. Ne îndestulau cu bunătăţile vremii bucătăresele Mărioara şi Anuţa, administratoarea Maior (bunica actualului director al SRI), badea Georgică şi Bucşa (ce cărau pâinea cu un cărucior de la brutărie). Intrăm în şcoală, urcăm la etaj, în clasa noastră. Dirigintele a plecat în urmă cu un an acolo unde nu este durere, pentru care păstrăm un moment de reculegere, apoi, rând pe rând, fiecare a „raportat” ori şi-a reactualizat CV-ul. Mircea Cupşa a ajuns la cea de-a 10 carte publicată şi simte nostalgia pensionării, I. Săsărman pune punct carierei de dascăl după 42 de ani de catedră şi-şi continuă munca de afacerist (de la a face ceva util). Amalia este mândră de copiii ei, Aurel S. a rămas acelaşi măluţan jovial şi sfătos, deşi a trecut prin momente tragice, Pilu Puşcaş, de un an pensionar, este înfipt adânc în ogorul agricol, Lolica s-a retras într-o zonă mirifică din Galaţii Bistriţei, iar Uţa a revenit din Telciu la Bistriţa, Olimpia, fosta şefă de clasă, îşi caută rădăcinile-i bătrâne, dr. Vasile a încărunţit de atâta stomatologie, Elvira s-a retras în plasa Chiochiş, Anisia trăieşte la Beudiu, fostul primar de Budac, Ioan Boloş, se gândeşte la vremuri mai bune, Viorica ne invită să nu-i ocolim Luduşul, Grigore n-ar schimba Cormaia pe toată America, iar Vasile Măluţan este în continuare în poziţie „de tragere”. Ana Chindriş trăieşte în locurile lui Liviu Rebreanu, iar Grigore Figan a rămas acelaşi lord impunător. T. Săsărman este fericit cu o soţie, două fete şi trei nepoate.

Aceştia au răspuns apelului catalogului. Câţi vor fi prezenţi în prima sâmbătă din luna iunie a anului 2011, rămâne de văzut… Câte oare le vor frânge vânturile, valurile…

Partea a doua a întâlnirii de la Beclean a avut loc la localul „Red Rose” (administrator patron Gabi Bizo), unde, la intrare, în acordurile imnului Gaudeamus, s-a servit un pahar de şampanie. Meniul, pregătit de bucătăreasa Gizela Hajnal Lukacs, muzica adaptată momentului, au creat o atmosferă specifică unor „tineri” care în urmă cu 46 ani au absolvit liceul din Beclean.