După un succes răsunător pe meleaguri spaniole, Miruna Bancea a venit să-şi bucure bunica, o bistriţeancă pe lângă care fericirea și bucuriile au trecut mai repede

Miruna-Ștefana Bancea, o superbă adolescentă bistriţeano-spaniolă, în același timp o merituoasă absolventă de liceu și viitoare studentă la Escuela de Arte Almeria Grado Superior de Grafica Publicitaria din Andaluzia s-a născut și viețuiește pe meleaguri spaniole. Părinții săi sunt foști bistrițeni mânați de soartă în afara fruntariilor țării. Mama sa, Crina-Daniela, după absolvirea facultății de drept, o perioadă a îndeplinit responsabilități în coordonarea activității de stare civilă la nivelul județului Bistrița-Năsăud. Aceasta este, după cum se cunoaște, o activitate frumoasă, dar care are mari exigențe, ce presupun multă atenție și rigoare întrucât se desfășoară în baza unor reglementări stricte. În acest domeniu orice eroare nu poate fi corectată decât în baza unei hotărâri judecătorești, iar pentru a o obține trebuie practic să recunoști că ai greșit, că ai fost neatent ori superficial, ceea ce nu cade bine nimănui, să cunoască acest lucru șeful și colegii și chiar oameni din afara instituției. (Pe undeva e și firesc să fie așa pentru că doar odată se naște sau moare omul, iar cândva, în buna tradiție românească, odată se însura băiatul și mărita fata, iar aceste date trebuie să fie de o corectitudine exemplară - n.n.). Crina, fata cu nume de floare, şi-a unit destinele cu Nelu, un bistrițean, devenit de mai bine de două decenii unul dintre colaboratorii de bază a unui producător de legume în spații protejate din Spania. Soțul face o muncă de la interferența activității de producție cu cea de cercetare, ce presupune nu numai multă pricepere, iscusință și responsabilitate, dar în condițiile actualelor schimbări climatice și capacitatea de a adopta decizii și asigura intrvenții prompte și sigure la momentul oportun. În acest scop, urmărește în sistem automat modul în care se asigură necesarul de substanțe nutritive la plante, starea lor fitosanitară, iar în raport de situație și condițiile meteo intervine pentru ca plantele să nu sufere și să asigure obținerea recoltelor scontate. Cum după căsătorie cei doi soți s-au angajat să fie alături unul altuia la bine şi la greu până când moartea îi va despărţi, au renunţat la joburile avute la Bistrița, iar de mai bine de douăzeci de ani sunt plecați la muncă în Spania, țara noastră soră de gintă latină, unde își fac foarte bine treaba, sunt apreciați și se bucură de încrederea localnicilor și autorităților. Miruna, fiica lor și-a descoperit vocația și stabilit calea pe care o va urma în viață la vârsta de 15 ani, la un concurs de creație având ca tema " Femeia în secolul luminilor " organizat, în anul 2019, de autoritățile din Roquetas de Mar la care au participat elevii din provincia Almeria la care a obținut spre bucuria familiei și membrilor comunității românești Premiul I. Creația sa a relevat un mare potențial și măiestrie artistică, talentul cu care a fost hărăzită de Cel de Sus și a impresionat prin maturitate creatoare, înțelegerea cu exactitate a subiectului, simț cromatic, pricepere în îmbinarea armonioasă a culorilor și în relevarea detaliilor. Succesul obținut i-a conferit încredere pentru viitoarele etape importante ale vieții sale: examenul de bacalaureat și cel de admitere în învățământul superior, unde a avut o evoluție în nota cu care și-a obișnuit părinții, colegii și școala. Miruna a înțeles să dedice izbânzile repurtate bunicii sale Gica, o bistriţeancă originară de la Joseni, pe lângă care fericirea și bucuriile au trecut prea repede prin viaţa sa, care la vârsta senectuţii se gospodăreşte singură înfruntând cu demnitate pandemia, inconvienentele şi greutăţile traiului cotidian. Gica a rămas orfană din vremea minorității. Autoritățile locale i-au desemnat ca tutore o mătușă, Ioana Varvari, soția unui pădurar, ce nu avea copii și locuia în vecini de Simionul Moșului, vrednicul veteran de război, care în aceste zile își aniversează cei 100 de ani de viață. De altfel, Simion Sorcean imediat ce a sesizat prezența în preajmă a micuței fetițe blonde cu ochi albaștri și-a făcut un obicei din a-i oferi câteva mere roșii aromate ori poame dulci și zemoase, câte un blidișel cu coleșă și zăvoi, un papricaș de pui, un gulaș pregătit de lelea Ioană, câțiva gomboți cu prune bistrițene chiar grampiri fierți în ler ca să-i mănânce cu mujdei. Tutorele cu marea sa bunătate, omenie și altruism i-a creat condiții minorei pentru a urma cursurile școlii gimnziale de la Joseni, iar ulterior și pe cele ale Liceului Agricol - secția contabilitate. În calitate de fost secretar al comunei am informat-o că formal are obligația de a prezenta la sfârșitul fiecărui an o dare de seamă referitoare la modul în care s-a preocupat de administrarea bunurilor și veniturilor minorei, deși prevederea se referea la situațiile în care minorul dispunea de bunuri și venituri, iar în cazul concret unica sursă de venit a minorei era alocația de stat pentru copii cu care își putea cumpăra, dacă găsea, o feliuță de pâine/zi. A declarat că nu vrea totuși să provoace greutăți, iar drept urmare se va conforma. Așa se face că la fiecare început de an se prezenta la sfat nu numai cu darea de seamă prevăzută dar și cu obiectele de îmbrăcăminte ce reușea să le adauge cu bani din bugetul familiei la trusoul fetiței. Gica n-a avut parte de liniște nici după ce şi-a unit destinele cu fostul soţ Ştefan Vermeșan întrucât acesta a muncit mai mulți ani în zone de conflict, de mare risc din Libia și Irak, unde a efectuat transporturi de ajutoare umanitare (pături, alimente și medicamente). Nu făcea rău nimănui, dar putea oricând să ajungă în postura de victimă colaterală a unor dispute dintre diferite facţiuni adeverse, ceea ce îi provoca mari emoţii şi îngrijorare soției. Fănică, fostul soț a avut trei mari iubite: familia, meseria şi filatelia. A fost membru şi participant activ la acţiunile şi expoziţiile organizate de Asociaţia Filateliştilor din România. A lăsat urmaşilor o importantă colecţie filatelică conţinând piese rare cu caracter de unicat. Foarte grea şi greu de suportat s-a dovedit a fi pentru Gica despărţirea de fiica sa Crina şi familia sa, plecată la muncă în Spania. Ulterior a fost nevoită să suporte o altă lovitură deosebit de grea și necruțătoare prin pierderea fiului său Vermeșan Daniel-Ștefan (31.07.1967 - 13.02.2015), tată a doi copii, decedat subit la vârsta de 47 ani la Reims-Franța la volanul autovehicului de mare tonaj cu care urma să înceapă o nouă zi de muncă. Evoluţia şi realizările familiale din ultimii ani, grija şi dragostea permanentă ce i-o poartă cei apropiați confirmată şi prin prezenţa la Bistrița a celor două nepoţele dragi Miriuna şi Evelyne împreună cu mama lor s-au dovedit a fi generatoare de bucurie, încredere şi optimism. Felicitări Miruna pentru izbânzi și talent, felicitări părinților pentru educație și caracterele pe care au reușit să le formeze, felicitări buncii exemplu de tărie și demnitate, pios omagiu pentru cei care nu mai sunt - bunicul Ștefan și unchiul Dănuț -, care cu siguranță ar fi mândri de realizările tale și calea pentru care ai optat. În final o foarte mică recomandare: să nu-i uiți pe bistrițeni și pe cei din țara de origine a părinților, care te stimează și apreciază. De altfel, la finele sejurului bistrițean Miruna a spus că: „nu mai pleacă nicăieri, rămâne la Bistrița !”.