E l e n a

Desigur, toate numele purtate de femei sunt frumoase, mai cu seamă cele ale mamelor, soțiilor, bunicilor, surorilor, fiicelor, nepoatelor.
Așez Elena pe un palier aparte, aceasta din două motive, pe care le voi numi și nuanța mai departe.
Se știe (mai mult ori mai puțin) că în străvechea indo-europeană, dar prinzând întâi cheag în lumea antică grecească, Elena însemna Soare, lumină și, prin extensie, căldură, torță, făclie. Apoi, prețuirea acestui nume e probată, pe de o parte, în domeniul artei – de la poemele homerice, la literatura clasică, romantică, arte plastice, creații muzicale; pe de altă parte, Elena e prezentă în identitatea a milioane de femei de-a lungul secolelor. De asemenea, sunt Elene faimoase, istoria europeană, s-o iau doar de la Ștefan cel Mare și cneazul Ivan cel Tânăr încoace.
Dar, iată, în destinul contemporan românesc s-au înfipt trei Elene nefaste, care au afectat destinul națiunii noastre.
Încep cu parșiva Elena Lupescu, amanta regelui Carol al II-lea, care și-a pus crinolina (ca să nu zic altfel) peste ochii, mintea, simțurile libidinoase ale acestui de-al doilea Carol al României, dirijându-l până la dictatură și apoi, la a-l determina să fugă din țară.
Cea mai de sus în mârșăvie politico-statală a fost paranoica Elena Ceaușescu. Practic, ea – nu bâlbâitul de „cel mai iubit” – a adus poporul român la exasperare și odioasa a sfârșit sub gloanțe, în decembrie 1989. Pentru câtă repulsie a putut exista față de ea în anii 80 ai veacului trecut, am să vin doar cu un singur exemplu: Fetele născute în anii aceia - și chiar și în anii postdecembriști -, nu au mai fost botezate cu acest nume. În cataloagele școlare din preajma lui 89 și de atunci încoace nu se mai găsesc Elene.
Ei bine, avem ghinionul (cel puțin!) al unei alte Elene – cea „de alături” de noi, mai bine zis, de mai bine de 10 ani alături (fără ghilimele) de ticălosul neobrăzat, fost președinte al României… nu, nu-mi murdăresc textul cu numele lui (se prea bine știe la cine mă refer). În cârdășie cu individul, Elena Udrea a ridicat guvernarea țării la nivel de deșănțare personală și mafiotă, la un nivel pentru măsurarea căruia nu s-a inventat încă un aparat. Mă simt teribil de murdărit, ofensat, că a trebuit să trăiesc atâta vreme sub dictatura acestui marinar și a vulgarei sale… cum?... Hârtia nu-mi îngăduie cuvintele neaoșe potrivite, deși dicționarele le conțin.
Ce Elenă urmează? Uite, de pildă, e o Codruță în prim-planul administrativ-coercitiv din zilele noastre, despre care se spune că ar fi cea mai puternică femeie a vremii din urmă. Galeria Elenelor o așteaptă… De ce nu?
Rămân cu mângâierea că pe mama mea o chema Elena și că în lumea fabuloasă a tradițiilor românești este o Ileana Cosânzeana.