Regele Carol I al României, „Jurnal” la Editura Polirom

Editura Polirom publică „Jurnalul” regelui Carol I al României. Volumul I cuprinde anii 1881-1887, volumul al II-lea, anii 1888-1892, ediţie îngrijită şi tradusă din limba germană de Vasile Docea, care semnează şi cuvântul introductiv şi notele.
Regele Carol I al României a trăit între 1839-1914. Iată că în acest an comemorăm 100 de ani de la moartea manarhului care a domnit în ţară îndeplinidu-şi dotoririle cu prisosinţă. Carol a fost principe al României din 1866, apoi rege din 1881. Din acest an a început să ţină şi jurnalul cu însemnări zilnice. Caietele pe care a scris se păstrează la Arhiva Naţională a României, în Bucureşti. Textul original a fost redactat de rege în limba germană.
Fiind însemnări zilnice, regele Carol I începe aproape fiecare zi cu consemnarea strării vremii, de multe ori notează şi temperatura aerului. Notează mesele cotidiene şi persoanele invitate. Notează şi plimbările. Scrie despre starea sănătăţii sale, dar şi a persoanelor apropiate. Notează spectacolele de teatru sau concertele la care participă, scrie despre întâlnirile pe care le-a avut, notează călătoriile, dacă a călătorit, notează aproape orice, riguros şi disciplinat, notează zi de zi tot ceea ce face.
Ca rege se afla în centrul vieţii politice din regatul României. El era miezul puterii. În preajma lui sunt oameni politici şi partide aflate la guvernare ori care tind să ajungă la guvernare. În preajma majestăţii sale se află militari care îl recunosc ca fiind primul, ca fiind comandantul Armatei. În apropierea regelui se afla şi protibendada, se aflau artişti, pictori, sculptori şi scriitori, se aflau cântăreţi şi actori, foarte puţin din aceştia fiind dezinteresaţi în prezenţa lor acolo. Aceştia din urmă erau atraşi de forţa culturală a reginei Elisabeta. Tot la curtea regelui se aflau bancherii şi intreprinzătorii care căutau relaţii şi înjghebau afaceri. Pe aceştia regele îi ţinea la respect după numărul degetelor care le întindea atunci când dădea mâna cu careva dintre ei.
Regele dovedeşte o disciplină deplină pentru că îi notează pe toţi aceea care apăreau în jurul lui. Uneori consemnează şi subiectele discuţiilor.
Sunt importante apoi reelaţiile politice europene. Diplomaţii străini vor să-i afle opiniile într-o chestiune sau alta. Unii dintre ei chiar apar în jurul regelui cu intenţia de a-i influienţa unele opinii. Carol I este vizitat de monarhii europenei ori el pleacă în anumite vizite unde este primit cu onorurile care se cuvin. Între anii 1888-1892, Carol I se întâlneşte cu regina Victoria a Marii Britanii, cu împăratul Frederich al III-lea, cu Wilhelm al II-lea al Germaniei, cu împăratul Franz Josef al Austriei, cu regele Leopold al Belgiei, cu regele Umberto al Italiei. Carol I este vizitat la Bucureşti şi la Sinaia. El vizitează casele princiare la Berlin, Freiburg, Veneţia, Bruxelles, Viena, Londra. Carol I reunea îl el şi politica şi cariera militară.
Carol I era o persoană bine informată. Poartă o corespondenţă uriaşă cu diferite persoane din Europa. Făcea tot ceea ce se putea pentru a obţine informaţii. Diplomaţii acreditaţi la Bucureşti sunt şi ei prezenţi în preajma lui.
Carol I citeşte mai ales cărţi de drept şi de istorie, citeşti şi literatură. Citeşte presa internă şi europeană. Uneori comentează în jurnal ceea ce citeşte în presă. Atunci când din anumite motive presa nu soseşte la timp, la Sinaia sau la Bucureşti, Carol I consemnează lipsa publicaţiilor.
Nici în acea perioadă România nu se bucura de o stabilitate politică fermă. Mai degrabă instabilitatea politică era dominantă, ceea ce nu plăcea deloc curţilor europene.
În aprilie 1889, prinţul Ferdinand este declarat moştenitor al tronului României. El soseşte în ţară, este nepot de frate al regelui, astfel că el, de acum, se va afla permanent în preajma regelui. Cei doi sunt nedespărţiţi.
La doi ani însă după venirea lui Ferdinand în România, Elena Văcărescu, domnişoară de onoare influentă a reginei Elisabeta, încească să-i fure lui Ferdinan inima. Numai că lucrul acesta nu era potrivit din punctul de vedere al lui Carol I. Din pricina aşa-numitei „afacerea Elena Văcărecu”, regele Carol I ajunge să-şi exileze soţia în Italia, unde să o însoţeacă Elena Văcărescu, pentru că o căsătorie a lui Ferdinand cu o domniţă autohtonă era exclusă.
Cu siguranţă Editura Polirom va publica şi următoarele volume ale „Jurnalului”.