E ziuă naţională fără unirea Basarabiei cu România?

De ziua naţională a României, 1 decembrie ne aducem aminte că suntem români şi începem să evidenţiem faptele eroice ale românilor de la începutul secolului XX. Ne punem steaguri în geam, pe stâlpi, facem parade şi transmitem un mesaj de orgoliu naţional. Cam atât, melancolici, superficiali, bucuroşi că e nu lucrăm…

Dar prea puţini raportăm ziua naţională la prezent şi urmând exemplul înaintaşilor la unirea cu Republica Moldova. Nimeni dintre cei puternici n-are curajul sau interesul de a începe o campanie serioasă de sensibilizare a opiniei publice pentru unirea cu Basarabia şi implicit de a naşte o partidă unionistă.

Se pune întrebarea: de ce depărtarea de Basarabia?

Patriotismul comunist a fost cultivat numai faţă de populaţia şi teritoriul României socialiste; Basarabia rămând o zonă uitată în mâna ruşilor;
Natura bolnăvicioasă a patriotismului comunist (mitul cetăţii asediate, mitul conducătorului perfect, mitul supremaţiei naţionale, etc.) a adus cu sine saturaţia faţă de patriotism. În timp ce în Basarabia patriotismul reprezenta scutul conservării identităţii în faţa dezintegrării sovietice ruseşti;
Indiferenţa românilor după 1989 faţă de chestiunile de politică externă;
Orientarea slugarnică faţă de Occident – marele colac gratuit…
Egoismul românilor şi lipsa de fraternitate pentru basarabeni (ce să avem noi cu „sărăntocii” ăia…);
Slăbiciunea liderilor români faţă de o politică externă proprie (România printre primele state care a recunoscut independenţa R. Moldova);
Incompetenţa politicienilor români pentru a avea o relaţie avantajoasă cu Rusia (preţul carburantului şi gazelor extrem de ridicat);

Una peste alta, Basarabia e în mintea multor români un teritoriu rusificat, sărăcit, infracţional, care nu merită importanţă, iar populaţia basarabeană nu este simţită ca fraternă, basarabenii nu sunt pentru ei români. Se pare că modelul reunificării germanilor este departe de mentalitatea noastră restrânsă în individualism.

Totuşi există o mână de tineri, mulţi dintre ei basarabeni care i-au convins pe prietenii lor că pentru a fi demni, vertebrali, buni, generoşi e nevoie să ieşim din egoism şi să gândim: „Iată cât de bine şi cât de plăcut este ca fraţii să locuiască împreună!” (Ps 133,1) sau la faptul că, un stat România care să cuprindă şi Basarabia ar fi mult mai puternic.

Aceştia sunt tinerii, asociaţiile şi ONG-urile grupate în Platforma Civică Acțiunea 2012 care a venit cu o iniţiativă ingenioasă înaintea alegerilor parlamentare din 9 decembrie invitând personal (la telefon sau direct) pe toţi candidaţii la Parlament să semneze Pactul pentru Basarabia www.pactbasarabia.ro

Oare care dintre politicienii bistriţeni este interesat de unirea Basarabiei cu România?