Basarabia de Rodna

     În primii ani postbelici, ca elev sau student, aș fi fost exmatriculat pentru o astfel de exclamație; adult fiind, pesemne aș fi cunoscut „pe viu” pușcăria bolșevică.

     Precum se știe (?...), 27 martie 1918  înseamnă, pentru istoria românilor, ziua când la Chișinău s-a votat Unirea Basarabiei cu România Mamă. (Pentru o paranteză a istoriei românilor va rămâne consemnată data de 27 martie 2018 și astfel: când sasul de la Cotroceni, vezi doamne, președintele unui stat cu capitala la București, omagia ziua aniversară  vizitând... o expoziție internațională de automobile).

     Despre cuvântul acesta am știut mai întâi din atlasul geografic al României, pe care mama mea l-a adus din Capitala de pe Dâmbovița, după cei câțiva ani interbelici de menajeră. În paralel, știam de substantivul „basarabeni” care-i desemna pe cei câteva zeci de români transfugi, care se așezaseră la Beclean, după ce... au trecut Prutul, dar nu în sensul dorit de mareșal.

     Altfel, Basarabia era un cuvânt interzis, nici pomeneală să-l auzi la lecțiile de istorie sau în rostirea timorată a vreunui profesor de specialitate. Un cuvânt fără ecou a rămas însă „Rodna”, celebra cetate, cea mai mare, mai puternică, o vreme, în evul mediu transilvan. Ce a rămas din ea, după ce au zdrobit-o civilizații de mongoli? desigur, niște ruine, mai potrivit spus, niște urme de ruine; dar, văzându-le, remarci parcă o umbră de semenție, chiar așa cum sunt. Oamenii locului au rămas locului, de aceea astăzi Rodna e una dintre cele mai mari / frumoase comune românești. Aici a văzut lumina zilei, aici șade profesorul, poetul Emil Bălăi.

     În primii ani de facultate,  colegul, cazat la ”Avram Iancu”  din Cluj, Emil Bălăi, se amuza blând pe seama ignoranței noastre, cam la modul acesta: „Măi, înțeleg că nu știați că 27 martie e ziua mea de naștere, dar să nu știți că pe 27 martie 1918 s-a votat Unirea Basarabiei cu noi, asta înseamnă că...” Știa prea bine de ce.

     Cum pentru mine această zi - 27 martie - are o semnificație istorică și, deopotrivă, amical-colegială, l-am felicitat pe Emil Bălăi astfel: „Trăiască Basarabia de Rodna!”