Episcopul Justinian Chira Maramureșanul, într-o nouă carte. Cartea lui Călin Emilian Cira

            Motto: "Peste tot rămâne icoana unui om deosebit, un părinte spiritual care a

  mângâiat, a întărit,  a vindecat răni sufletești și a ajutat cât de mult a putut ajuta".

                                                                          †ANDREI, Arhiepiscop și Mitropolit

Noua carte dedicată arhiereului amintit deja se intitulează Episcopul Justinian Chira Maramureșanul în județul Bistrița-Năsăud. Ediție, cuvânt introdeuctiv și note de Călin Emilian Cira. Editura Mega, Cluj-Napoca, 2021. Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Călin Emilian Cira este doctor în istorie al Facultății de Istorie și Filosofie, doctorand al Facultății de Teologie Ortodoxă, licențiat al Facultății de Istorrie și Filosofie și al Facultății de Teologie Ortodoxă. Masterat în "Istorie, Memorie, Oralitate în secdolul XX", toate din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca.

A publicat interviuri, recenzii, studii în "Convorbiri literare", "Poesis", "Tabor", "Renașterea", "Studia Universitatis Babeș-Bolyai – Theologia Ortodoxa", "Revista Teologică", "Altarul Reîntregirii", "Tribuna", "Familia Română", "Vatra", "Mișcarea literară", "Arhiva  Someșană", "Anuarul Institutului de Istorie Orală" și altele.

A publicat următoarele cărți: "Convorbiri despre Nicolae Steindhardt" vol I și II, Editura Eikon, 2010 și, respectiv, 2012; "Am ascultat de porunca Bisericii", Arhiepiscopul Justinian Chira în dialog cu Călin Emilian Cira, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2012; ed. a II-a revăzută și adăugită, Editura Mega, 2016; coautor la "Anuarul istoriografic al României, edițiile: 2013, 2014, 2015, 2016, 2018 și 2019, toatre la Editura Argonaut din Cluj-Napoca.

Precizăm că această carte vede lumina tiparului în anul 2021, la centenarul nașterii Înaltpreamsfințitului Justinian Chira Maramureșanul.

"Este viu în memoria celor care l-au cunoscut, l-au căutat și l-au ascultat, după cum mărturisește Călin Emilian Cira în cuvântul introductiv. Toți spun că este arhiereul care, prin slujbe și cuvânt, i-a zidit sufletește".

L-am cunoscut ți eu, nevrednicul (ca să facem o mică paranteză)  în toamna anului 1968, când starețul Mănăstirii Rohia era Prea Cuviosul Arhimandrit Justinian Chira. Am fost dus acolo de regretatul meu prieten Dumitreu Andrașoni, redactor al proaspăt înființatului ziar "Ecoul" din Bistrița. An în care am debutat și eu, în literatură, cu povestirea "Caii". În revista "Astra" din Brașov. Am avut, atunci, o surpriză de proporții. În momentul în care am făcut această dezvăluire, Părintele Stareț, după ce a stat puțin și s-a gândit, ca și când ar fi vrut să-și amintească ceva, apoi s-a ridicat din fotoliu și a părăsit încăperea. A revenit după vreo 10-15 minute cu colecția revistei "Astra" pe luna aprilie a anului 1968. Ediția în care mi-a apărut povestirea. O secvență pe care nu o voi  uita toată viața. De aici și până la Pavel Dan n-a mai fost decât un pas. Îl citise în ediția princeps, care se afla, și se află, în biblioteca mănăstirii. Părintele Justinian avea 16 ani când scriitorul a trecut la cele veșnice, dar nu l-a cunoscut. Avea să-l descopere, ca scriitor, ceva mai târziu, în vasta bibliotecă a mănăstirii.

În 1973, Arhimandritul Justinian Chira Maramureșanul a fost ales, la propunerea  episcopului Teorfil Herineanu, episcop vicar al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Două zile mai târziu, 11 iunie 1973, Sf. Sinod a ridicat Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului la  treapta de arhiepiscopie, aflăm din cuvântul introductiv, iar pe titularul ei, Preasfințitul Episcop Teofil Herineanu, la rangul de arhiepiscop..

17 ani de arhiepiscopat pentru Părintele Justinian Chira Maramureșanul sunt oglindiți în albumul care, prin fotografie și cuvânt, "descoperă lucrarea ierarhului în condiții nu întotdeauna prielnice, după cum mărturisește Călin Emilian Cira în cuvântul său introductiv.

Prima parohie în care a slujit ca arhiereu Părintele Justinian Chira Maramureșanul a fost Rebra din județul Bistrița-Năsăud, unde la 15 septembrie 1973, împreună cu ÎPS Teofil Herineanu au săvârșit Vecernia, iar a doua zi, 16 septembrie, cei doi arhierei au sfințit biserica din satul vecin: Parva. Au urmat, desigur, alte și alte prezențe liturgice, după cum ne spune Călin Emilian Cira, unele după mari frământări și încordări pentru că aprobările din partea conducerii județului se lăsau mult așteptate".

Despre Episcopul Justinian Chira Maramureșanu depun mărturie: ÎPS Andrei, Arhiepiscop și Mitropolit, preot Ioan Dâmbu, protopopul de Năsăud,  preot Simion Creța, fostul protopop de Bistrița, și preot Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Județene George Coșbuc Bistrița.

"Anul acesta este anul jubileu, se împlinesc o sută de ani de la nașterea lui (ÎPS Justinian Chira Maramureșanul – n.n) și cinci ani de la intrarea în eternitate.. A plecat cu sufletul senin și împăcat. Nădăjduim să se roage pentru noi, așa cum ne-a promis, mărturisește, printre multe altele, ÎPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei.

De fapt, nu uităm că anul acesta este un întreit jubileu: un secol de la nașterea  Arhiepiscopului Justinian, un secol de la nașterea Mitropolitului Bartolomeu și un secol de când a venit la Cluj omul providențial – Episcopul Nicolae Ivan – care a și ridicat catedrala".

Trei sunt lucrurile despre Arhiepiscopul Justinian Chira la care se referă ÎPS Andrei: 1 -. Mărturisitor pentru Domnul Hristos și pentru Biserica Ortodoxă; 2 - Omul dragostei și al îngăduinței; 3 - Omul în jurul căruia adia zefirul sfințeniei.

"Predicile lui puternice au răsunat atât la Rohia, cât și la Cluj, iar după ce a venit libertatea,  la Baia Mare și în toate locurile unde a făcut misiune. Poporul îl asculta cu sfințenie și îl adula. Multora le este foarte dor de dânsul", ne mai spune ÎPS Andrei.. Pentru toți și, în special, pentru cei pe care îi întâlnea la Rohia, avea o dragoste nesfârșită. Își mărturisește acest gând lui Ioan Alexandru:  «Îmi sunt dragi oamenii de acolo. Mă gândesc la ei cu sfințenie. Cînd trec pe la Rohia sunt fericit. Dacă va vrea Bunul Dumnezeu, acolo mă voi întoarce și eu. Viu sau după ce mă va chema la El. Acolo mă voi întoarce ca să fiu în mijlocul celor pe care așa de mult i-am iubit, i-am cinstit, i-am slujit». Și s-a întors, așa cum și-a dorit, la mănăstirea sa de suflet, la Rohia".

Și mai spune ÎPS Andrei că în mentalul colectiv al maramureșenilor era prezentă ideea că starețul de la Rohia este un om cu viață sfântă. Îl socoteau unic. Episcopul Justinian este cea mai iubită ființă. Că e sfânt. A făcut minuni. E clarvăzător și vorrbește cu lumea de dincolo. Că i-a apărut în față Fecioara Maria, când au fost alungați toți călugării din mănpstirea Rohia și a rămas singur.

Părintele Ioan Dâmbu, protopopul de Năsăud, supranumit, pe bună dreptate, "Voievodul Țării Năsăudului", l-a cunoscut pe episcopul vicar Justinian Chira pe vremea când viitorul preot era elev seminarist la Cluj, percepându-l, ca adolescent, după propriile-i mărturisiri, ca pe un om cu gânduri și trăiri sfinte.

În 1984 Părintele Justinian slujește în parohia Zagra, parohia părintelui Ioan Dâmbu, unde a binecuvântat Casa parohială, iar cina a fost servită la lumina lumânărilor, căci pe vremea aceea, pauzele de curent electric se țineau lanț, pentru economisirea energiei electrice, întru propășirea neamului românesc!

Părintele Simion Creța, fostul protopop de Bistrița se destăinuie lui Călin Emilian Cira în fața microfonului, relatându-i cum Episcopul Justinian a ajutat cu bani un copil necăjit care plângea pe stradă, flămând și dezbrăcat, și cum acest copil, ajungând peste ani șeful unui ocol silvic, s-a revanșat, oferindu-i, cu vârf și îndesat, cum se spune, o repartiție de lemne solicitată de episcop.

"Grație Părintelui Justinian, mărturisește preotul Ioan Pinteas, directorul Bibliotecii Județene Bistrița-Năsăud, am aflat drumul către Rohia, către vasta și impresionanta bibliotecă a mănăstirii, către N. Steinhardt, către teologie, în cele din urmă. Îi datorez foarte, foarte mult. Mi-a scris, îmbărbătându-mă și apreciind dialogurile pe care le-am făcut cu Dumitru Stăniloaie, N. Steinhardt, Ioan Alexandru, Valeriu Anania, Antonie Plămădeală, câteva, foarte lungi epistole (una din 20 ianuarie 1988, de 10 pagini), m-a înfiat pe Episcopia Maramureșului, m-a hirotonit diacon, mi-a dăruit, de-a lungul anilor,, nenumărate cărți de Constantin Noica, Andrei Pleșu, o "Istorie a literaturii române unde la origini până în prezent" de George Călinescu, din biblioteca personală, în ziua hirotonirii întru diacon, mi-a oferit Liturghierul cu pecetea episcopală și cu autograf [...]. M-a numit «frate Ioane», «frățiorul meu». M-a legat pentru totdeauna de mănăstirea Rohia, de N. Steinhardt, de Serafim Man, de stareții și de monahii de aici."

În continuare sunt prezentate  câteva din parohiile și filiile județului Bistrița-Năsăud:  Rebra, Parva, Gersa II, Bața, Agrișul de Jos, Mireș, Poenile Zagrei, Matei, Zagra,  Sângeorz Băi II, Aqgrișu de Sus,  Ciceu Mihăești, Salva, Budacu de Jos,  Șieuț, Rusu de Jos, Chețiu, Fântânele.

Mai semnează în această carte: pr. Adrian Peter, fost protopop de Năsăud, pr. Gheorghe Antal,  pr. Vasile Cherhaț, pr. Ioan Băndean,, Pc. Stavr. Constantin Mileșan, pr. Aurel Macarie, pr. Vasile Mălinaș și pr. Gavrilă Făzăcaș. Cuvinte și fotografii de foarte bună calitate, care se completează reciproc, oferind cititorului imagini vii din trecutul și prezentul vieții religioase din județul Bistrița-Năsăud.

Bibliografia selectivă  încheie această carte-document realizată de (încă) tânărul  cercetător și scriitor Călin Emilian Cira, năsăudean stabilit de ani buni în orașul de pe Someșul Mic, unde își desfășoară activitatea la Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga"din  Cluj-Napoca.

                                                                                          Aurel Podaru