Erori logice, deformări cognitive

Judith S.Beck în cartea sa, Terapia cognitivă pentru începători şi avansaţi, prezintă teoria de bază: nu datorită evenimentelor suntem depresivi şi anxioşi, ci datorită felului cum evaluăm evenimentele.

De multe ori interpretăm eronat întâmplările, datorită unei scheme rigide a gândirii (atitudini disfuncţionale). Ex. Pe Maria părinţii n-o iubeau, colegii de clasă o respingeau, fratele o bătea, astfel în ea s-a format judecata: că “pe mine nu mă poate iubi nimeni”. Dacă această judecată de valoare se păstrează ca un adevăr fundamental şi la vărsta de adult, atunci Maria va întemeia foarte greu legături cu alţii, oricine se va apropia de ea cu intenţii pozitive, ea nu le va observa, fiindcă “pe ea n-o poate iubi nimeni”. În acest mod va îmbătrâni cu două pisici în camera ei închiriată.

Uneori se întâmplă ca evenimentele să nu se potrivească cu schemele noastre fixe, rigide (fixitate funcţională). Ce este dacă după schema mea mintală (credinţa mea) “sunt condamnat la eşecuri” şi iau notă maximă la un examen? Sau se întâmplă ca Ştefan s-o iubească pe Maria ani de zile constant (pe ea, care nu poate fi iubită)?

Acestea se cheamă disonanţe cognitive, când evenimentele şi schemele personale de gândire se contrazic, una presupun, cred despre mine şi alta se întâmplă cu mine. Dar un anxios cronic şi în aceste situaţii vede negativ, pesimist. Dacă folosim erori logice în gândire, atunci putem explica evenimentele şi într-un mod eronat, numai să se potrivească cu schemele noastre înrădăcinate.

Ex. în cazurile anterioare: “sunt sortit eşecului” – am luat notă bună la examen… a fost doar o întâmplare, am tras singurul subiect pe care-l ştiam, proful a avut o zi bună, nici n-a fost atent, dacă mă întreba ceva, nu ştiam…

Sau “Maria nu poate fi iubită”… dar Ştefan vine cu un buchet mare de flori cu ocazia zilei Sfantul Valentin şi o duce la Paris… vrea ceva de la mine, face din interes, îmi vrea banii, bărbaţii doresc acelaşi lucru, vrea să mă filmeze în timpul sexului să mă pună pe internet, numai de aceea e cu mine, că celelalte l-au refuzat, bine că mi-a luat flori, dar de ce trandafiri când margaretele îmi plac mai mult, nici nu mă cunoaşte, dacă mă va cunoaşte mă va părăsi imediat, îmi spune că mă iubeşte, dar mie mi-au spus părinţii că eu nu pot fi iubită, şi totuşi dacă mă iubeşte, înseamnă că el este un idiot!

Datorită erorilor logice sistemul/schema mintală rămâne neclintit şi ne putem crede în continuare fără valoare, ceea ce coboară stima de sine şi ridică cota de nesiguranţă, pesimism, neîncrederea în forţele, potenţialităţile personale.

Terapia cognitivă identifică, recunoaşte aceste erori logice, de raţionament, care după Judith S. Beck sunt în primul rând:

1.Gândirea totul sau nimic (gândire în negru-alb, polarizată în extreme). Dacă ceva nu reuşeşte… persoana este sortită eşecului, în loc să considere nereuşita o etapă intermediară, care se poate soluţiona.

2.Gândirea catastrofică ( prezicere). Persoana faţă de viitor are aşteptări negative, făcând abstracţie de alternative cu probabilitate mai mare. Ex. Voi fi aşa de nervos, că nu voi putea rezolva problema…