FĂRĂ RITMURI, FĂRĂ RIME

Stând oarecum ghebos, sub satârul trecerii timpului, dar judecând drept, punem acum în final de an o întrebare: Oare nostalgicii mai au dreptul de a fi susţinuţi măcar de amintiri? Şi nu am formulat-o degeaba, pentru că, acum patru decenii a luat fiinţă şi judeţul Bistriţa-Năsăud. Iar noi susţinem că la o astfel de cifră rotundă era normal ca, măcar aşa, de ochii lumii, o serie de nădrăgari, dar nu numai ei, ci şi alţi beneficiari direcţi şi indirecţi ai „feliei de cozonac administrativ” să fi marcat printr-o brumă de „festin” scoaterea acestor meleaguri din anonimat, ca şi a oraşului de reşedinţă de sub caracteristica de „urbe a pensionarilor înecată în praf”.

Mintenaş după deceniul şapte a trecutului veac a fost scos de sub teascurile tipografice şi suplimentul cultural-artistic „RITMURI”. Au semnat în coloane mai toţi creatorii literari ce sunt acum consacraţi. Iar frontispiciul publicaţiei voia să spună că ţinuturile bistriţene şi năsăudene urmau a se încadra în alte coordonate ale dezvoltării economice şi sociale.

Şi chiar dacă din „vetust” mai fiinţează încă doar trei platforme industriale, e peste putinţă de tăgadă că, din (tu)multul ce-a fost, totuşi, ceva a mai rămas. Aspectul fiind valabil, şi în domeniul edilitar gospodăresc, şi în învăţământ, ba chiar şi în horticultură ori cercetare ştiinţifică. Iar aceasta în pofida faptului că, cu foarte firave excepţii, anii noului mileniu s-au dovedit ritmici, doar la capitolul distrugerilor şi nici pe departe aşa cum se clamează, la cel al reformelor.

În fine. Judecătorul suprem va da verdictul, pentru că vremea, vremuieşte. Ceea ce nu ne împiedecă să constatăm doar că, fie şi în condiţiile luării lucrurilor de la capăt, dacă BN n-a fost un LUX, iar pe coordonatele istoriei doar preţul unei clipe, totuşi, pentru cel puţin trei generaţii a reprezentat, fără a fi deloc cinici, „lăsatul opincilor la barieră”.

În altă ordine de idei vom mai spune că, tot în acest final de an, din viaţa parlamentară şi guvernamentală a ţării au dispărut câţiva mari utilizatori ai RIMELOR. Şi neaoşi, şi etnici.

În context, punem o altă întrebare: O fi de bine, o fi de rău? Dacă o să se disipeze criza economică şi socială printr-un asemenea demers, iar ritmurile o să-şi revină, e OK. În schimb, dacă etapele imediate ale viitorului o să se scrie doar în versuri albe şi calpe, atunci am pus-o din nou de mămăligă explozivă. Tocmai din pricină că, moda trece, dar clasicul rămâne.

Legând cele două aspecte ale artei, fie şi când e vorba arta conducerii, într-o logică a eficienţei, şi nu doar de la noi apreciere, ci chiar şi de la Barak Obama recunoaştere, ne exprimăm scepticismul privitor la succesul unei alianţe de coloratură zebră şi tip cap-coadă. Taman pentru că nu-i deloc aşa corpul social şi cu atât mai puţin, cel economic. Iar dacă mai ţinem seama şi de contextul global, e cel puţin straniu să ne închipuim că în loc de Bistriţa-Năsăud, poate fi acceptat, fie şi în glumă, judeţul Bistriţa şi judeţul Năsăud ori România voastră şi România noastră. Ca atare, ritmurile fără de rime sunt precum nunţile fără de lăutari. Ceea ce nu înseamnă că nu ne pare rău, vizavi de faptul că, la atâtea sindrofii publice, cu ori fără de rost, la care am fost martori activi sau pasivi, n-am putut asista şi la a patru zecea aniversare a unei constituiri. Poate că se va întâmpla în 2009, dacă nu-i va trece vreunui mare ori mic cârmaci prin scăfârlie să reformeze şi harta.