Felicia Voica- un profesor model în răspândirea frumuseţii

După cum ştim, Arta reprezintă frumosul în toate formele sale de manifestare. Frumosul, ca valoare estetică, înseamnă sublim, dramatic, tragic etc.
Felicia Voica a înţeles modul de transmitere a artei prin muzică, culoare, cuvinte şi mişcare, a înţeles că arta ne îmbogăţeşte spiritual în societatea în care lucrurile materiale, mult avansate, domină şi totodată mai ştie că arta înfrumusețează viaţa prin unicitatea sa, doar ea păstrează creativitatea şi stimulează simţul estetic. Arta este descoperire, cunoaștere, deschidere și, prin urmare, cultură prin artă. Putem trăi multe emoții prin artă, este ceva care sapă și vorbește în adâncul sufletului, este frumusețea și puterea, capabilă să transmită o limbă diferită care deschide imaginația totală.
Am avut fericirea de a o cunoaşte pe profesoara Felicia Voica. Destinul ne-a adus să locuim în acelaşi bloc din 1978-1989. În aceşti ani s-a cimentat prietenia noastră. Felicia Voica mă atrăgea spre dialog prin simţăminte înnăscute, de bunătate şi gândire artistică desăvârşită. Îmi împărtăşea şi mie din cunoştinţele tehnice ale picturii şi-mi arăta lucrările pe care le picta. În acea vreme era greu de pictat într-un apartament cu două camere, tip vagon, dar cu toate acestea profesoara Felicia Voica se alimenta continuu cu fericirea făptuirii.
Încerc să deschid o portiţă spre a pătrunde şi cititorul în acest apartament - atelier ,unde se frământa arta cu profesionalism de către profesoara de desen Felicia Voica. Veţi înţelege cum îşi pregăteşte pânzele de pictură pentru diverse expoziţii de grup sau pentru lucrarea de gradul I. Lucra în sufragerie, în bucătărie sau pe balcon numai atunci când era singură acasă (avea soţ şi doi copii şi o catedra de desen) . In acea vreme pânzele erau scumpe, greu de procurat (un singur tâmplar din oraş ştia să pregătească şasiul, iar ca să întinzi pânza aveai nevoie de un capsator special, pe care nu-l găseai de cumpărat, trebuia să-l împrumuţi de la vreun coleg sau că găseşti o persoană de ajutor să ţină pânza cu cleştele, să se poată bate cuiele de susţinere pe şasiu).Când Felicia, ajungea la ele, le depozita pe după dulapuri sau pe unde se putea găsi un spaţiu gol, spre a păstra ordinea necesară într-un apartament de bloc (în acea vreme pretenţiile noastre erau reduse,te gândeai mai mult la ceilalţi). Felicia Voica era fericită în acest bloc, confort I, dispunea de un spaţiu convenabil pentru a locui cu întreaga familie,făcea mereu comparaţie cu alte familii care trăiau într-un spaţiu mult mai restrâns decât al ei.
Lucrările pe care le picta erau rafinate, bine stilizate, nimic nu era lăsat la voia întâmplării. Frumuseţea liniilor (Jugendstil), curbele asimetrice şi ”S-urile” mă uimeau, la fel şi culorile de griuri obţinute din culorile complementare, mai ales cele din violet cu galben. Felicia Voica în lucrările de pictură cât şi în aranjarea locuinţei, în vestimentaţia, pe care o îmbrăca, punea in valoare ideile din Art Nouveau şi Art Déco.
Lipsa de spaţiu şi de pânze a silit artista să-şi acopere mereu lucrările pictate cu altele, pe care dorea să le realizeze. Avea nevoie de a-şi materializa ideile, mai ales atunci când dorea să participe la o expoziţie de grup, lua, fără milă, lucrările pictate şi le acoperea cu o altă lucrare. Astfel şi-a risipit cele mai multe lucrări si a pierdut o operă vastă şi valoroasă. Îmi manifestam regretul după dispariţia fiecărei lucrări de pictură, dar Felicia era fericită că a dat naştere unei alte pânze, pe care o expunea pe perete în locul alteia şi mă invita la vernisajul ei. In acea zi era singură acasă şi a produs schimbarea şi a altor obiecte din apartament. Apărea astfel un alt decor stilizat. Masa joasă, în stil japonez, era aşezată în preajma unor fotolii, unde urma să ne bem cafeaua şi era împodobită cu o vază care susţinea un aranjament floral, în funcţie de anotimp . O creangă pregătită de înflorire se înălţa spre infinit sau câteva flori de câmp zâmbeau cu înţelesul iubirii. Iubea mult şi floarea soarelui, aceasta nu lipsea în sezonul ei. Fiind mai mare, era aşezată într-o vază de lut din apropiere sau intr-un colţ, de unde te obliga să o admiri. Pe peretele din faţa fotoliilor era tabloul proaspăt pictat, care era încadrat mereu între tapiserii, pentru a dialoga mai bine cu noi, în limba vizualului. Aceste vernisaje se produceau mereu la ea acasă. Eu savuram cu nesaţ fiecare suflu nou din tablou. Începeam un alt mod de înţelegere a „Adevărului” şi a „Frumuseţii”!Culegeam înţelepciune din lumea lăuntrică a Feliciei Voica. Păcat că nu au putut fi imortalizate acele minunate lucrări, atunci nu dispuneam nici de telefon mobil, nici de aparat de fotografiat.
Artista Felicia Voica era specialistă şi-n modernizarea hainelor şi a accesoriilor: mereu apărea cu o eşarfă aşezată în alt mod, o curea, un medalion sau o broşă, căreia i-a schimbat culorile sau aplicaţiile, astfel încât apărea pe stradă tot timpul proaspătă , reînnoită fără ostentaţie. Era mereu şi este şi astăzi una dintre cele mai elegante doamne din Bistriţa.
Felicia Voica este absolventă a Institutului de Arte Plastice Cluj-Napoca, promoţia 1964, cu o activitate în învăţământ de 41 de ani. În profesia de dascăl s-a dedicat din tot sufletul educaţiei elevilor. Îi plăcea să-i înveţe şi pe alţii ceea ce a acumulat ea.
Felicia Voica era preocupată atât de aplicarea principilor didactice ale teoriei instruirii în transmiterea conţinutului învăţământului, cât şi de implicaţiile psihologice ale transmiterii. Ea cunoştea bine evoluţiei copilului, psihologia învăţării şi strategiile comunicării. Acest ideal a ajutat-o pe Felicia Voica să organizeze cu elevii multe expoziţii de o rară frumuseţe , la care am participat şi eu. Revărsa asupra elevilor o ploaie de lumină, spre a-şi astâmpăra toată setea ce o avea în suflet, aceea pe care nu o putea experimenta în propriul atelier. Astfel prezenta cu elevii expoziţii de acuarele cu limpezimea imaginilor în cele mai elegante griuri colorate, obţinute din culorile complementare, colaje în culori vii sau desene cu creioane colorate, o explozie febrilă, cu un timp nestăpânit, cu un fovism geometrizat a la Victor Vasarely sau lucrări de pictură abstracte, tinzând spre Vassily Kandinsky şi Paul Klee. Cele mai apreciate lucrări executate de elevi erau cele decorative, apropiate de Gustav Klimt. Cu elevii executa şi miniaturi, dar îi învăţa să confecţioneze şi vederi de artă, îndemnându-i pe aceştia să le ofere, cu diferite ocazii, prietenilor şi cunoştinţelor.
Criticul de artă Vasile Duda, la una din expoziţiile elevilor, coordonată de prof. Felicia Voica, recunoaşte că: …”prin mâna coordonatoarei au trecut multe generaţii de elevi”, iar „ Arta dă noi sensuri vieţii, dăruind energii pozitive sensibilităţii şi formând caractere…” (Răsunetul ,6-7 mai, 2006), iar Marcel Lupşe, prof. la Liceul de Artă „Corneliu Baba”, şi-a exprimat entuziasmul „pentru calitatea muncii profesoarei, reflectată în lucrări care adesea egalează nivelul celor de la şcolile de profil de artă, ţinând seama de nivelul de vârstă”(Mesagerul,15 februarie 2008).Criticul de artă, Mircea Oliv a susţinut toate expoziţiile prezentate de Felicia Voica. Printr-o pasionantă aventură intelectuala şi emoţională ne dezvăluia sensibilitatea calităţilor estetice, emoţiile cele mai subtile care se ascundeau în profunzimea lucrărilor,astfel filozofia limbajului, aducea în prim-plan „Frumosul deosebit” Eu pot spune ca Felicia Voica ştia să modeleze sufletul copiilor, să-i aducă mai aproape de Dumnezeu în lumina înfloririi.
Activitatea expoziţională a Feliciei Voica:
- expoziţii colective ale profesorilor de desen ( în toată perioada de activitate);
- expoziţie personală, în anul 2010 la Casa de Cultură „George Coşbuc”, Bistriţa;
- expoziţie colectivă „Flori de câmp”,” Arcade”, 2015,
- nenumărate expoziţii cu elevii de la şcolile unde a predat. Când a lucrat la Şcoala” Avram Iancu” din Bistriţa a expus un grupaj de lucrări în Germania.

Lucrări de colecţie :
- România , Canada, Austria, Italia, Germania, SUA;
- Un film realizat de Şcoala Generală „Avram Iancu” poate fi vizualizat la Galeria de la Sugălete - „Arcade”.

Victoria Fătu Nalaţiu