Filia Nețeni, gazda veșniciei

În ziua prăznuirii Sfinților Împărați Constantin și Elena, 21 mai, preoții Cercului Pastoral Misionar Valea Șieului I s-au odihnit duhovnicește dacă putem spune așa, în liniștea Raiului pământean numit Nețeni, filie a parohiei Domnești.
Ascuns printre dealuri și străjuit de păduri, sătucul Nețeni și când folosesc acest diminutiv mă gândesc la micimea sa din punct de vedere teritorial cât și demografic, aici mai locuind doar 8 credincioși, oferă atâta liniște încât te transpune parcă în alte vremi demult apuse, te îmbie la liniștire și pace, te împacă cu sinele propriu pentru ca mai apoi să te urce la cer pe scara bucuriei sublime. Aici, toate clipele au o altă valoare, valoare dată și de bunătatea sufletelor celor opt credincioși pentru care bisericuța din sat, această mireasă eternă a lui Hristos , este punctul central, este promenada relaționării, este punctul central al acestei veșnicii și înnobilarea cuvântului acasă.
Tot aici "acasă", ne-au primit și pe noi în liniștea serii secondați de trilul inegalabil al naturii, părinții Aurelian Poptean de la Mărișelu, Ioan Creța de la Șieu, Viorel Gotea de la Ardan, Ovidiu Cimpoieș de la Posmuș gazdă fiindu-ne părintele paroh Florin Gordon.
În bisericuța ce a trecut multe vremi și a poposit aici în anul 1890 fiind strămutată din Parohia Monor, desigur refăcută în multe rânduri probabil, părinții au slujit rânduiala Acatistului Sfinților Împărați spre bucuria celor prezenți aș putea spune a familiei Nețenilor. La finalul imnului acatist, părintele Aurelian Poptean a citit rugăciunea de mulțumire pentru toată facerea de bine primită de la Dumnezeu, rugând ca și pe mai departe Atotmilostivul să - i "învrednicească a spori întru credinţă, în dragostea cea către Dumnezeu şi cea către aproapele şi întru toate faptele cele bune şi a dobândi binefaceri, împreună cu toţi credincioşii , să-i mântuiască de toată reaua întâmplare, dăruindu‑le pace şi linişte. "
Părintele Ioan Creța de la Șieu a rostit mai apoi un pătrunzător cuvânt în ton cu toate cele petrecute, așezându-ne în rânduială rugăciunii. Dacă la început o săvârșim doar cu buzele, ca primă treaptă cumva accesibilă oricui. Prin perseverență și stăruință vom ajunge să înțelegem ce rostim și înțelegând să urcăm o a doua treaptă numită rugăciunea minții. În această stare ajungând descoperin și simțim pe Dumnezeu, iar odată simțit cauți să împlinești să dorești cumva o stare de permanență de veșnică vorbire cu El și atunci mintea coboară în inimă iar sufletul tău se roagă neîncetat. Aceasta fiind de altfel și cea de a treia treaptă ne luptăm să o câștigăm , Sfinții părinți arătându-ne că se poate deși mai puțini ajung la această stare, în care "Doamne Iisuse miluiește-mă" e o stare de viețuire. Datori suntem însă a căuta să împlinim îndemnul Sfântului Apostol Pavel "Bucurați-vă pururea, rugați-vă neîncetat, dați mulțumire pentru toate, căci această este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus pentru voi" I Tesaloniceni 5:16-18
Seara a fost încheiată cu agapa frățească în pridvorul casei familiei Pop Constantin și Mariana, oameni credincioși, ce știu să împletească mai bine decât oricine cărarea dorului de cei dragi risipiți prin lume, liniștea veșniciei de care au parte zi de zi și frumusețea anilor primiți în dar de la Dumnezeu.
Ca o mulțumire și un gând de final cred fără a greși că putem să ne facem părtași cuvintelor marelui poet Lucian Blaga:
"Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
și inima-ți zvâcnește mai rar,
ca și cum nu ți-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire".