Floarea Pleș, un OM cu nume de floare

„Am trecut mai departe zăvorând clipa

Purtând în candelă parfum de neuitare...”

                        (Ariada Cristina Maximiuc)

De puțin timp, am primit o carte  prin poștă. Am deschis plicul și i-am văzut coperta. Era cartea doamnei Florica Pleș, președinta ASTREI năsăudene. A doamnei Florica,așa cum îi spune toată lumea.

Am început să o citesc și nu am lăsat-o din mână, atrasă fiind de tot ceea ce găseam în paginile ei. 

Pe copertă am văzut un chip frumos. Era cel al doamnei. Sub el era așezată o altă imagine: un teanc de cărți și reviste .Ce sugestiv! Nu se putea alege una mai potrivită!

Un chip luminos, zâmbitor și optimist, ce răspândește energie pozitivă ,ce vorbește și scrie din suflet, cu mult talent și implicare, în tot ceea ce face.

Și o face cu dăruire și talent, toate având la bază munca neobosită, cinstită și pasionată. De frumos ,artă și cuvânt.

Am parcurs pagină cu pagină,capitol cu capitol, cartea. Am înțeles unde-i  sunt rădăcinile neamului și sufletului,de care doamna vorbește cu dor și mândrie: familie, colegi, prieteni, dascăli. Amintirile dragi ce-i rămân în sufletul oricărui om bun, de care vrea să-și amintească mereu.

Despre părinți ,frați, soț, copii, nepoți, despre bucuriile și tristețile dânsei, pe care le-a purtat în viață cu fruntea sus, spre Dumnezeu.

Zeci de ani contabil, președintă a COOP Năsăud, cu preocupări cultural–literare, cu premii oferite, funcții onorifice, distincții si medalii, dintre care cea mai importantă a fost VIAȚA. O viață  frumoasă, dedicată oamenilor, binelui și frumosului.

Primul capitol al cărții se numește Reflecții culturale și începe cu amintirile anilor de școală  primară, ai anilor grei, în care munca și învățătura aveau alocate timp egal în programul de după-amiază a elevei de atunci, când naveta spre școala din satul vecin, Rodna, o făcea  pe jos.

Prezintă anii de școală continuați apoi la Vatra Dornei, după ce s-a trecut peste un examen de admitere la Liceul George Coșbuc din Năsăud. Doamna Florica vorbește frumos, amintindu-și că acei ani grei (cu toată sărăcia vremurilor, dar cu seriozitatea și implicarea colegilor de clasă pentru învățătură), le-a întărit prietenia și colegialitatea, formând un scut în fața necazurilor vieții.

Întâlnirile promoției, de peste ani va fi o bucurie și o frumoasă aducere aminte. Serioșii copii de atunci s-au dovedit adulții implicați de mai târziu, cu funcții grele și responsabilități pe umeri.

De aceea, despărțirea de unii dintre aceștia, plecați prea devreme în altă lume, a fost o ruptură în sufletul fiecăruia dintre ei.

Năsăudul a fost apoi, pentru doamna Florica, noua casă și locul de muncă.

Aici a profesat ca șef contabil și președintă de cooperație, iar anii de implicare în conducerea Astrei năsăudene au însemnat o punere în valoare a potențialului uman, cu accent pe păstrarea și dezvoltarea culturii, tradițiilor și obiceiurilor poporului român.

Iată că ,,bruma de talent de care doamna vorbește, s-a transformat în brazda groasă de sub care au ieșit multe realizări, publicații, cărți, reviste ,înnobilări culturalecu prelung ecou în întreaga țară.

A încercat apoisă evidențieze în carte contribuția fiecărui membru al asociației sau al comunității întregi. De la scriitori, ingineri, profesori, până la meseriașii  instituției cărora doamna le dedică o carte. Ce frumos!

Ce dovadă de apreciere mai mare? Respectându-i pe alții, te respecți pe tine. Da, asta a făcut doamna.

Da, doamna Florica,o floare mai mare, pusă la butoniera sufletului, zâmbind larg și cald.

La cartea despre meseriașii  năsăudeni, doamna a lucrat cinci ani și jumătate. Nu, nu-i deloc puțin .Meseriașii și talentele lor rămân veșnic în cărțile dânsei, deși cei mai mulți sunt plecați în lumea de dincolo.

Între lacrimi și bucurii, d-na vorbește despre unitățile școlare năsăudene, începând cu Casa de copii și dascălii ei, despre atelierele de muncăși despre cheia succesului și a progresului cu acești copii.

Nume mari continuă să fie scrise în paginile cărți, precum:

Doamna Virginia Brănescu, profesor, scriitor, pictor, artist de seamă, cea care donează Muzeului Năsăud uneltele de muncă ale tatălui ei, Ioan Frișan.

Doi medici ,gemeni, frații Sabadîș, sunt prezentați în cartea doamnei ca model și produs al școlilor năsăudene, întorși în oraș să profeseze ca medici veterinari. Ce frumos exemplu!

Domnului profesor Ioan Seni-priceputul și inimosul profesor de istorie, aflat și el  în fruntea Astrei de la începutul reînființării,din 1990. Câtă implicare suflet și dăruire, imposibil de măsurat sau răsplătit! 

Despre d-na Ana Filip, la ceas aniversar, d-na Florica scrie foarte frumos.Sunt prietene de o viață, se aseamănă în talent, muncă, cunoaștere și sensibilitate.

Despre familia Mititean, Lucreția și Ioan, - Oamenii și cartea - pe care nicio diplomă nu le  poate răsplăti efortul și prestigioasa activitate desfașuratăîn domeniul creației spirituale.

Nu putea fi omis evenimentul ,,Ziua Costumului Popular,organizat sub atenta îndrumare a Virginiei Linul, creator popular, doctor în etnografie, ca eveniment unic, ce pune în valoare portul românesc al Țării Năsăudului.

Scriitorul Vasile Rațiu-primul director al CCD-ului județului nostru, fost coleg de școală al d-nei Floarea, trecut de 7 ani la cele veșnice. Rămâne viu prin creațiile literare, documentate, 13 la număr –un om cu suflet mare și caracter puternic.

D-na prof Silvia Pop-profesor devotat-președinta Astra Blaj, inițiator de cenacluri literare simpozioane, conferințe.

Dumitru Nistor, marinarul năsăudean în Primul Razboi Mondial, cu inclinații culturale, literar-poetice.

Despre nepoței și scrierile bunicilor,d-na Florica aduce în atenție scrierile d-lor Mircea Daroși, d-na Titina Țene și Raveca Vlașin.

Despre poetul Dan Popescu –scriitor, jurnalist și muzeograf, despre Veronica Oșorheianu, care prin operele sale literare își reprezintă neamul.

Despre prietenia prin cultură între Năsăud și Iași, înlesnite de academicieni, cercetători,oameni de cultură, profesori, doctori, ingineri-aflați în centrul vieții culturale, încă din anii de după înfăptuirea Unirii din 1859, sub domnitorul Al.I Cuza.

Aceasta este continuată de către istoria recentă în care elevii năsăudeni au urmat studiile superioare la facultățile din Iași.

Despărțămintele Astra Iași și Năsăud și-au dat mâna în cadrul manifestărilor culturale multiple, organizate fie la Iași, fie la Năsăud.

Oriunde ar purta-o pașii pe d-na Florica, Șanțul rămâne  chemarea străbună, căreia doamna îi dedică mult spațiu  în  cartea sa. Șanțul –localitate al cărei nume vine de la șanțurile săpate de localnici pentru apărarea  de  invazia tătarilor - cu tradiții folclorice nepoluate de influiența altor popoare, nucleu al teatrului nescris, cu personalități de seamă  ridicate de aici.

Sub lupa doamnei Florica stau și instituțiile orașului, sărbătorile astriste,dar mai ales,preoții orașului, cuprinși în capitolul Din universul credinței. El conține referiri frumoase la adresa preotului paroh Tomi Dumitru –cetățean de onoare al orașului Năsăud.

Să nu uiți să-i mulțumești lui D- ZEU! Cum? Într-un alt capitol,d-na Florica ne arată  cum o poți face:

Înfrumusețând cimiterele,împreună cu preoții parohi Florin Rusu și Lucian Greabu, căutând mănăstirile, precum cea de la Bichigiu sau ridicând noi lăcașuri de rugăciune, precum cel de la Valea Spinului. O zi de rugăciune este o zi de sărbătoare!

,,Ca sfinxul nepătruns de nicio minte

Să stai în ochii tuturor

Și pururi râzând în fața lor

În loc de suflet, să le dai cuvinte.

Nazarica Lazăr Rafila

Iar o carte rămâne mărturie peste timp, o dovadă a trecerii noastre prin lume, cu parte din suflet presărată în ea, cu apreciere pentru alții, dar și pentru dumneavoastră, doamna Florica Pleș! Ea se răsfrânge precum raza de lumină  proiectată într-o oglindă. În oglinda  nemuririi.