Gavril Ţărmure: Eu am dus-o foarte bine la Centrul Judeţean pentru Cultură. M-am gândit că aş fi potrivit pentru această ipostază de cultură urbană

Rep.: - Aproape nouă ani aţi condus Centrul Judeţean pentru Cultură. Cum a fost momentul în care i-aţi anunţat pe colegi că mergeţi spre o altă instituţie?
Gavril Ţărmure: - Eu am dus-o foarte bine la Centrul Judeţean pentru Cultură. Cred că am reuşit să realizez lucruri care erau necesare. Am avut parte de un colectiv de oameni foarte cumsecade şi foarte sârguincioşi, oameni dedicaţi cu care am colaborat foarte bine şi foarte eficient. S-a ivit această posibilitate de a participa la concursul de la Centrul Cultural Municipal unde erau folosite, erau enunţate nişte sintagme care le foloseam şi eu, şi anume, ideea de cultură urbană, ideea asocierii tipului de cultură cu oraşul care o produce şi m-am gândit că aş fi potrivit pentru această ipostază pentru că, aşa cum am spus de multe ori, un oraş se justifică prin tipul de cultură pe care îl consumă. A trebuit să mă grăbesc puţin, deşi mai avem trei ani de mandat, pentru că îmbătrânim, adică ne trece vremea şi pe urmă putem avea şi surse de regrete, aşa cum se spune şi în cultura tradiţională: „Dacă nu-i şi nu-i şi nu-i, norocul la vremea lui”. Mi-am zis că, dacă nu mă duc acum, peste 4-5 ani poate să fie cam târziu. Am participat la acest concurs, l-am câştigat şi m-am mutat la Centrul Cultural Municipal. Ideea este că aici sunt lucruri de făcut, s-au făcut şi altădată, sub altă administraţie, lucruri poate importante, poate potrivite, poate excesive câteodată, unele lucruri s-au popularizat. Ideea mea este una de a face concret, efectiv, nu doar de a tot vorbi, de a pune în practică, de a pune în exerciţiu, nişte lucruri pe care de ani de zile cam tot oraşul le doreşte, de exemplu, înfiinţarea unui teatru. La Centrul Judeţean pentru Cultură am repus în funcţiune Cinematograful Dacia şi oraşul a avut posibilitatea să se bucure din nou de filme pentru că zeci de ani, Bistriţa n-a avut niciun cinematograf. Cu sprijinul şi sub patronajul administrativ al Consiliului Judeţean am reabilitat spaţiul de la Complexul Dacia, care era o hrubă sinistră, o hrubă jenantă. Am reabilitat-o, am construit acolo două săli foarte rezonabile, o sală mai mare pentru spectacole diverse şi o sală mai mică destinată în exclusivitate proiecţiei cinematografie. Acolo au fost nişte lucruri care s-au făcut. Centrul Judeţean pentru Cultură era constituit din patru instituţii care puteau fi şi separate, cum ar fi Şcoala Populară de Artă, Centrul de Conservare şi Valorificare a Tradiţiilor şi Creaţiilor Populare, Ansamblul folcloric profesionist „Dor Românesc”, toate s-au unit, acum vreo 20 de ani, sub acest patronaj – Centrul Judeţean pentru Cultură - sub această denumire. Sunt şi aici, la Centrul Cultural Municipal, cel puţin două instituţii care îşi desfăşoară activitatea, şi anume Ansamblul Folcloric „Cununa de pe Someş”, tot un ansamblu folcloric, care are orchestră, solişti şi echipă de dansuri, deci, oarecum un soi de dublură a lui „Dor Românesc” sau invers, „Dor Românesc” este dublura „Cununei de pe Someş”, depinde care criteriu se ia ca argument, şi un teatru de proiecte care, din păcate, în momentul de faţă, este foarte firav, are doi sau trei angajaţi iar activitatea artistică este insuficientă, după părerea mea. Trebuie să echilibrăm, să facem un teatru reprezentativ pentru oraş, un teatru viguros, în care să folosim, în primul rând, resursele locale. Chiar dacă unii dintre cei mai performanţi artişti din momentul de faţă au plecat din Bistriţa şi trăiesc ori la Bucureşti, ori la Cluj sau în alte părţi, putem să-i aducem către casă şi să-i mobilizăm în realizarea unor spectacole sau mai multe spectacole care se pot inventa, se pot realiza cu concursul acestor oameni care sunt din Bistriţa.