Gavril Vălean, "arheologul" din Agrieş, a plecat la Domnul!

Cu câţiva ani în urmă am scris în ziarul local articolul „Arheologul din Agrieş”. Am arătat o faptă bună, săvârşită de un ţăran din Dosul Iederii, satul Agrieş, comuna Târlişua, pe nume Gavril Vălean. Omul a săpat un canal spre a-şi introduce apa în casă prin cădere, de la o distanţă destul de mare. În urma săpăturilor a aflat multe obiecte, vase şi monede,  datând din evul mediu. Le-a ridicat cu mare atenţie, le-a curăţat, le-a pus în saci şi le-a predat Muzeului judeţean, director pe atunci domnul Marinescu. Obiectele au valoare istorică, au fost înregistrate, iar badea Gavrilă a primit mulţumiri, fiind considerat ca un bun donator, primind şi o diplomă de recunoştinţă, pusă în ramă şi păstrată în camera dinainte, pe peretele central.

Joi, 29 iulie 2021, arheologul din Agrieş s-a întors în pământul de început, omul cu vorbă dulce care a înmulţit prietenii, născut într-o familie de creştini Simion şi Rodovica din satul Borleasa, fixat în Dosul Iederii prin căsătorie, a fost plâns de soţia Viorica, de cei cinci fraţi: Lucreţia, Maria, Saveta, Pavel şi Otilia, cât şi de mulţi nepoți, fraţi, verişori, consăteni şi toţi vecinii de pe deal cu care a convieţuit  în bune relaţii de prietenie şi întrajutorare.

Au slujit slujba TRECERII, două căpetenii  preasfinte: preotul local şi cel din Bichigiu, Gavril Zinveliu, care a explicat foarte clar definiţia morţii şi anume: „cea mai bună invenţie a vieţii, agentul de schimbare al vieţii, ceva care înlătură vechiul ca să facă loc noului, desfacerea temporară a sufletului de trup, un somn mai special, în care sufletul se desparte temporar de trup, un somn odihnitor, temporar, asemeni  somnului  care ne revigorează puterile, în fiecare seară.” Încheie cu cuvintele  Mântuitorului: „Eu sunt Învierea şi Viaţa, cel ce crede  în Mine, chiar dacă va muri, va trăi şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri!”

A plecat încă un ţăran, un vrednic gospodar cu grajdul plin de vite  şi o livadă cu peste 300 de pomi fructiferi, teren agricol şi fânaţ, care zilnic cobora laptele la cisterna ce aştepta la şosea. Laptele, vânzarea unei vaci sau viţel cât şi ţuica de prune îi asigura traiul zilnic. Nu s-a înstrăinat de moşia care i-a fost atât de dragă, construindu-şi noua casă la umbra nucului din vecinătatea casei, de unde va supraveghea noile rânduieli  agricole,  zootehnice şi pomicole.

Mulţumim nepoţilor Dragoş şi Sorin, domnului Grigore şi Emil Cristurean din Spermezeu, care ne-au asigurat cu tractorul şi maşini 4x4 urcarea şi coborârea de pe Dosul Iederii.  

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

                               Ioan Mititean, cumnatul său