Graiul năsăudean în cercetările lui Gavril Istrate

Format la ,,şcoala lingvistică ieşeană’’ iniţiată de Alexandru Philippide şi continuată de Iorgu Iordan, Gavril Istrate, debutează în acest domeniu în timpul studenţiei cu un studiu de dialectologie, intitulat ,,Graiul din Nepos’’, satul său natal, studiu considerat şi astăzi un punct de referinţă pentru cunoaşterea graiurilor din nord-estul Transilvaniei. Gavril Istrate pune în valoare câteva aspecte şi anume : aspectul fonetic (accentul, vocalele şi consoanele), aspectul morfologic, formarea cuvintelor, lexicul autohton şi împrumuturile. În privinţa accentului semnalează faptul că acesta, de obicei cade pe prima silabă, faţă de alte regiuni unde este diferit: E’mil, Şte’fan, ce’va, ci’neva, etc. Cele mai multe situaţii apar în privinţa transformarii unor vocale sau consoane. De exemplu: vocala ,,a’’ se transformă în ,,ă’’ (las-lăs, rabd-răbd, îngraş-îngrăş), vocale ,,e’’ în ,,ă’’ (perete-părete, secure-săcure, oţel-oţăl), ,,i’’ în ,,î’’ (bogăţie-bogăţîie, cosit-cosât, moşie-moşâie, Sidor-Sâdor, ţine-ţâne), pronunţarea cu diftongi sau fără diftongi (pâne, mâne, câne, găsască, margă, muţască, stârpască, trimasă) sau (lenieş, liepră, florişe, tăşe, sfăde, ave), pronunţarea cu ,,uo’’ în loc de ,,o’’ (uoameni, uoaste), unele vocale dispar în favoarea consoanelor (picătură- pcicătură, pcicur, aripci, pcerdut, opcincă, pcior, podobgită, obgele, albgină, bget, bgirgoş, albgesc), consoana ,,g’’ devine ,,j’’ (ginere-jinere, vin-jin, viscol- jiscol, vierme-jierme). Este de remarcat că aceste modificări apar în general la cuvintele mai vechi. Referitor la aspectul morfologic, pot fi evidenţiate următoarele: schimbarea genului la unele substantive (corajă, funinjină, plumân), formarea numărului plural (casă-căsi, palmă-pălmi, cap-capuri), formele pronumelui (noşti, voşti, noaste voaste), conjugarea unor verbe (usc, uşti, sări), forme ale unor adverbe (a lemne, amuş, deamână, mintinaş). În ceea ce priveşte lexicul, arhaisme mai interesante ar putea fi: bgicaş, ciuhă, drot, glajă, halău, rudă, struţ etc. Venind în contact cu saşii bistriţeni, în vorbirea neposenilor au intrat numeroase cuvinte de origine germană care circulă şi astăzi, cum ar fi: fest-repede, rigăl-zăvor, şfebăle-chibritruri, , laibăr-pulover, ştrimpi-ciorapi, ţucăr-zahăr, boactăr-cantonier, şfung-avânt, şpir-şmecherie, ţurig-înapoi, ferhanguri- perdele, şuştăr-pantofar, farbe-vopsele, culori ş.a. Influenţa maghiară s-a făcut simţită şi asupra graiului neposan. Iată câteva cuvinte care provin din limba maghiară: nădragi-pantaloni, marhă-vită, laboş-cratiţă, hinteu-trăsură, paprică-boia, ghezăş-tren, batăr- măcar, ceaglă-sapă mare, ceternă-jgheab, cu acul, a fircălui-a mâzgăli, hasnă-folos, sămădaş-socoteală etc. Mai sunt şi astăzi unii vorbitori, îndeosebi cei în vârstă, care folosesc, spre surprinderea celor tineri, construcţii lexicale de felul acesta: ,,Neposanul şi astăzi aprinde focul cu şfebăle, poartă laibăr, recăl şi ştrimpi ştricăniţi de femeia lui. În jinars pune ţucăr şi nu-i place dacă are ceva şmah. În excursie foloseşte rubzacul, îşi repară bocancii la şuştăr şi hainele la şnaidăr. Fetele, când sunt mirese, poartă şlaier, la ferestre pun ferhanguri şi la fustă lasă şlitz...’’ Şi enunţurile ar putea continua. Mai târziu Gavril Istrate îşi va extinde cercetările dialectale şi în alete localităţi din judeţul nostru, unde este însoţit de Adrian Turculeţ, unul dintre cei mai promiţători şi mai dragi dintre studenţii săi. Revine la Nepos unde stă de vorbă cu Pop Donisă şi Măriuţa Someşan, la Rebra, Nimigea, Mocod, Runc, Caila, Ilva Mare, Zagra şi în multe alte localităţi ale judeţului, se documentează în cele mai mici amănunte, culege material şi apoi îl pune în tiparele lingvisticii româneşti, cu titlul ,,Cercetări dialectale în judeţul Bistriţa-Năsăud’’. Peste tot s-a bucurat de înţelegerea şi sprijinul localnicilor. La Căianu Mic s-a îngrijit de ei protopopul Adrian Peter, care i-a instalat în casa unei rude, Alexandru Nistor. La Ilva Mare s-au adresat lui Pompei Boca, iar la Zagra au beneficiat de ospitalitatea protopopului Vasile Prahase şi a doamnei Silvia. Ilva Mare a intrat în atenţia anchetatorilor cu scopul de a urmări interferenţele cu graiul din Bucovina, datorită căruia, termenul păstoresc, de origine latină ,,păcurar’’ începuse să fie puternic concurat de turcescul ,,cioban’’. Tot pe o serie de particularităţi regionale şi poziţia geografică extrem de vestică s-a avut în vedere şi când s-a ales Căianul Mic. Le era cunoscută cartea lui Victor Onişor ,,Doine şi strigături din Ardeal’’, dar şi dintr-o serie de lucrări de dialectologie, în frunte cu ,,Atlasul lingvistic român’’, că în această zonă, locul prepoziţiei ,,pe’’ a fost luat de ,,pă’’ şi ,, pa’’. Tot aşa, în vecinătatea jud. Someş ca şi spre Târlişua lui Rebreanu, se întâlnesc unele elemente necunoscute pe Someş în sus, printre care ,,feteu’’ şi ,,feceu’’ pentru plită ; interjecţia ,,avai’’ pentru ,,vai’’ ş.a. Şi la Căianu Mic ,,păcurar’’ este concurat de ,,cioban’’, numai că aici nu este vorba de o influenţare dintr-un grai vecin, ca pe Ilva Mare, ci de introducerea lui pe cale oficială prin dispoziţiile date de la centrul gospodăriei colective. Aceste anchete l-au ajutat să cunoască bine graiurile Transilvaniei şi Moldovei, dar nu numai, prin care profesorul Gavril Istrate a pus în evidenţă stratul popular, dar şi inovaţiile semantice individuale din limba unor poeţi precum Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski, George Coşbuc, Octavian Goga, Ion Pilat, ori a prozatorilor Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Calistrat Hogaş ş.a.