GAVRIL ISTRATE - UN INTELECTUAL AL ŢINUTULUI NĂSĂUDEAN LA 99 DE ANI

Pe „decanul filologilor români” Gavril Istrate de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, neposan de origine, l-a binecuvântat Dumnezeu cu un destin cum puţini oameni de cultură îl pot avea. Formaţia lui intelectuală a început să se clădească la Liceul „George Coşbuc’ din Năsăud, care a dat de-a lungul existenţei sale oameni de cultură ce au onorat şi mai onorează încă destule catedre universitare din marile oraşe ale ţării. Unul dintre cei mai reprezentativi absolvenţi ai acestui liceu este venerabilul profesor univ. dr. doc. Gavril Istrate.
După ce profesorii cetăţii spirituale de pe Valea superioară a Someşului Mare i-au deschis orizontul intelectual şi i-au insuflat dragostea pentru literatura română, a ajuns în inima Moldovei, acolo unde dorea atât de mult să-şi împlinească visul tinereţii şi unde s-a ridicat ca un ilustru profesor şi om de ştiinţă de-o reputaţie incontestabilă..
Dovedindu-se un student deosebit de sârguincios, este apreciat şi îndrăgit de profesorii săi pe care îi consideră un veritabil model de urmat, atât ca dascăli, cât şi ca oameni de ştiinţă în domeniul lingvisticii şi al filologiei. Urcă pe treptele ierarhiei profesionale într-un ritm demn de invidiat, asistent, lector, conferenţiar, profesor doctor docent, profesor emerit. Ocupă funcţia de decan al Facultăţii de Litere din Iaşi, timp de 19 ani şi vreme îndelungată este şeful Catedrei de limba română. Are un palmares impresionant în domeniul ştiinţific, dovedit prin numeroasele lucrări rezultate în urma anchetelor dialectale pe care le-a efectuat pe teren, prin studiile de istorie şi limbă literară asupra cărora s-a aplecat cu o pasiune rar întâlnită, prin sutele de conferinţe şi prelegeri susţinute în faţa unui larg auditoriu din întreaga ţară şi de peste hotare, prin cele peste 700 de articole publicate în importante reviste de literatură şi specialitate.
Presa din întreaga ţară i-a acordat şi îi acordă spaţii largi de prezentare, numindu-l „lingvistul cel mai longeviv”, „patriarhul limbii române”, „arhontele graniţei năsăudene”, „ardeleanul moldovenizat”, „solie din patria lui Coşbuc” sau „o istorie vie a literaturii”. Toate aceste supranume sunt, de fapt, un elogiu adus profesorului şi omului de ştiinţă din capitala Moldovei.
Gavril Istrate este printre puţinii oameni de mare cultură aflaţi în viaţă, care i-a cunoscut personal pe Rebreanu, Lucian Blaga şi Ibrăileanu, s-a bucurat de prelegerile lui Iorgu Iordan şi George Călinescu, a fost profesorul renumitului actor Octavian Cotescu, al poeţilor Marin Sorescu, Aurel Rău, Valeriu Stancu şi a unui număr însemnat de dascăli al căror nume a onorat învăţământul mediu şi universitar.
Este o personalitate complexă, prin inteligenţă şi spirit de acţiune, prin atitudinea şi dăruirea sa faţă de fenomenul ştiinţific şi cultural, este un dascăl model, un „Domn Trandafir” al tuturor timpurilor, iubit şi stimat de studenţi, de colegi şi de toţi cei care au crezut în ideile sale novatoare ce au revoluţionat filologia şi şcoala lingvistică românească.
Încă din timpul studenţiei, Gavril Istrate este preocupat să publice articole şi studii de specialitate. În anul 1935 debutează în revista „Vatra” din Năsăud cu articolul „Panait Istrati” şi „Gânduri pentru cei duşi” (Veronica Micle), iar în 1937 publică în „Buletinul Philippide” primul său studiu cu conţinut lingvistic intitulat „Graiul satului Nepos”.
Uneori îşi semnează studiile şi articolele cu pseudonime : I.Stratiga, Gr. Savel, Eusebiu Mărgărint, Mihai Vărăreanu, apărute în periodice precum „Ardealul”, „Cuget moldovenesc” „Lupta Moldovei”, „Opinia”, „Buletinul Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide”, Analele Universităţii „Alexandru Ioan Cuza‚ din Iaşi, „Studii şi cercetări lingvistice”, „Anuar de lingvistică şi istorie literară”, „Iaşul nou”, „Flacăra Iaşului”, „Mitropolia Moldovei şi a Sucevei”, etc.
A fost membru în comitetele redacţionale ale revistelor: „Cum vorbim”, „Limba română”, „Cronica”, „Revista română”, „Literatorul” , a fost redactorul responsabil al „Analelor ştiinţifice ale Universităţii”, începând din anul 1964 şi până în 1977. În paginile acestor reviste şi-a publicat o mare parte din lucrările sale, şi-a făcut cunoscută activitatea de lingvist şi filolog, dar şi de scriitor, a creat o atmosferă însufleţitoare în munca de redactare a acestor publicaţii.
Are un număr impresionant de lucrări de certă valoare ştiinţifică care l-au consacrat ca un important om de cultură: ,,Limba română literară - studii şi articole’’, 1970, ,,Originea limbii române literare’’, 1971, ,,Studii eminesciene’’, 1987, ,,Transilvania în opera lui Mihail Sadoveanu’’, 1999, ,,George Coşbuc în ultimii 50 de ani’’, ,,Studii şi portrete’’, vol. I-V, 2001-2005, ,,Gavril Istrate în portrete, cronici şi autografe’’, 2002, ,,Crăciunul de altădată’’, 2009. A editat cărţile: ,,Drumuri Basarabene’’, ,,Orhei şi Soroca’’, de Mihail Sadoveanu, ,,Scrieri alese’’ de George Coşbuc, 2001 şi a prefaţat două cărţi ale lui Sextil Puşcariu: ,,Cercetări şi studii’’, 1974, şi Limba română, 1976, precum şi primul volum din ,,Opere’’, de Timotei Cipariu, 1987. A scris postfaţa unei ediţii din ,,Istoria pentru începutul românilor în Dacia’’, de Petru Maior.. A adus contribuţii importante în studierea limbii române literare şi a iniţiat cercetările dialectale în Moldova şi pe meleagurile Bistriţei şi Năsăudului.
Numele lui Gavril Istrate a fost şi este prezent în aproape toate periodicele noastre literare, de la ,,Iaşul literar’’, şi ,,Convorbiri literare’’, la ,,Contemporanul’’ şi ,,Luceafărul’’, la ,,România literară’’ din Bucureşti, ca şi în ,,Steaua’’ şi ,,Tribuna’’ de la Cluj, ori ,,Telegraful român’’ din Sibiu şi încă multe altele.
Consider că o asemenea personalitate marcantă, care s-a ridicat prin propriile sale eforturi şi năzuinţe, nu poate să rămână în umbra tăcerii, ea trebuie aşezată în panteonul marilor valori culturale ale naţiunii noastre. Cartea mea se vrea un călduros omagiu adus ardeleanului moldovenizat pe care îl revendică astăzi meleagurile lui Coşbuc şi Liviu Rebreanu, îl revendică Ţara lui Ştefan cel Mare, dar şi-l revendică o ţară întreagă. La acest ceas aniversar se cuvine să-i urăm un călduros
,, LA MULŢI ANI !