PROF. UNIV. DR. DOC. GAVRIL ISTRATE LA 96 DE ANI

Şcolile năsăudene au dat ţării numeroşi oameni de cultură de-a lungul celor aproape 150 de ani de când au luat fiinţă. Foşti elevi ai actualului Colegiu Naţional „George Coşbuc” şi ai Şcolii Normale au onorat, şi unii încă mai onorează, catedre universitare din Cluj-Napoca, Bucureşti, Craiova, Iaşi, Sibiu, Timişoara etc. Unul dintre cei mai reprezentativi oameni de cultură, care şi-a început formarea intelectuală la Şcoala Năsăudeană este şi venerabilul Profesor Universitar Doctor Docent Gavril Istrate, care a împlinit la 23 februarie (născut la 23 februarie 1914) vârsta de 96 de ani şi va fi sărbătorit în cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi.

Savantul filolog şi lingvist de faimă naţională mărturiseşte că orientarea Domniei Sale spre filologie s-a produs încă de pe băncile liceului, unde a fost îndrumat de profesorul Aurel Şorobetea. De aceea după absolvirea liceului, în 1933, atras de fascinaţia literaturii sadoveniene şi de personalitatea criticului literar Garabet Ibrăileanu, „ca beduinul de profet”, cum îi place să spună, s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii ieşene.

Originar din Ţara Năsăudului, descendent al vitejilor grăniceri de odinioară, pe ale căror morminte s-au înălţat instituţiile culturale năsăudene, şi moldovean prin adopţie, ilustrul filolog şi lingvist s-a format ca specialist, având şansa să audieze cursurile unor celebrităţi: Iorgu Iordan, Octav Botez, George Călinescu şi alţi mari dascăli şi cărturari din ale căror cărţi am studiat şi noi care ne-am format la alte universităţi din ţară. Chiar şi teza de doctorat cu subiectul Limba poeziei lui Coşbuc i-a fost coordonată de profesorul Iorgu Iordan.

Stabilit în capitala Moldovei, domnul profesor Gavril Istrate a rămas mereu legat de locurile de origine. De fapt la Năsăud a debutat în revista Vatra a învăţătorilor din judeţul Năsăud, cu un articol despre Panait Istrati, în 1935. Vocaţia de filolog şi-o manifestă însă la Iaşi, unde publică în Buletinul Philippide, în 1937, primul studiu de specialitate Graiul satului Nepos (50 pagini de tipar), satul natal al Domniei sale.

Despre studiile profesorului Gavril Istrate am aflat în anii trei şi patru de facultate când, la cursul de Istoria limbii române, profesorul Dimitrie Macrea ne-a prezentat, printre altele, teoria despre originea limbii române literare a profesorului ieşean. Personal l-am cunoscut mult mai târziu, prin 1977, la o lună după devastatorul cutremur. Eram preşedinte al Filialei Năsăud a Societăţii de Ştiinţe Filologice şi ne-am întâlnit la Bucureşti, la o adunare generală a Societăţii. Am purtat următoarea discuţie:

- Cum te numeşti?

- Ion Lăpuşneanu.

- Eşti grănicer? De când avem noi un Lăpuşneanu preşedinte l-a Năsăud?

- Nu-s grănicer, dar n-a fost o condiţie să ajung preşedinte…

De atunci ne-am întâlnit la mai multe adunări generale ale Societăţii de Ştiinţe Filologice în Bucureşti, Ploieşti, Deva, precum şi la Adunările Generale ale Despărţământului Năsăud al Astrei, al cărui Membru de Onoare este şi distinsul profesor Gavril Istrate. A participat la Adunările Generale de la Năsăud, Ilva Mare, Sângeorz-Băi ş.a., precum şi la simpozioane prilejite de serbările Colegiului Naţional Geoge Coşbuc, la zilele şcolii sau la Colocviile Rebreanu şi Coşbuc.

Activitatea ştiinţifică a Domniei Sale s-a materializat în două lucrări fundamentale: Limba română literară. Studii şi articole, Editura Minerva, Bucureşti, 1970 şi Originea limbii române literare, Editura Junimea, Iaşi, 1901. De asemenea, a publicat şi următoarele cărţi: Studii eminesciene (1981), Transilvania în opera lui Sadoveanu (1999), Coşbuc în ultimii 50 de ani (2001), Studii şi portrete (5 volume), Portrete, cronici, autografe (2202). În îndelungata activitate a Domniei sale a mai publicat peste 700 de studii şi articole din domeniul filologiei, lingvisticii şi literaturii. Semnează apoi articole şi studii în: Însemnări ieşene, Viaţa Românească, Analele Universităţii din Iaşi, Iaşul literar, Studii şi cercetări ştiinţifice, Cronica, Convorbiri literare, Iaşul literar, Steaua şi Tribuna (Cluj), Telegraful Român (Sibiu), Răsunetul, Mesagerul, Mişcarea literară, Studii şi cercetări etnoculturale (Bistriţa).

Începând din anul 1949 viaţa domnului Gavril Istrate a fost strâns legată de organizarea şi conducerea activităţii filologice şi ştiinţifice ieşene: decan al Facultăţii de Filologie (1949-1958), şef al Catedrei de Limba Română (1950-1978), responsabil al colectivului de lingvistică de la Filiala Iaşi a Academiei Române.

Profesorul doctor docent Gavril Istrate nu este numai un mare lingvist, un reputat filolog, ci şi un îndrumător ştiinţific al celor mai tineri (a coordonat numeroase teze de doctorat). În acelaşi timp este şi un OM în adevăratul sens al cuvântului. Fostul student al Domniei Sale, cercetătorul ştiinţific principal Ioan Mircea Prahase mărturiseşte cu emoţie şi respect felul în care a păstrat în suflet imaginea omului, profesorului şi savantului Gavril Istrate: „Pentru mine, ca unul dintre cei mulţi care V-au trecut prin mână, acest popas aniversar (împlinirea vârstei de 92 de ani n.n.) e răscolitor de amintiri cu bogate semnificaţii. Studentul de acum 36 de ani n-a uitat nimic. Aţi ştiut, ca nimeni altul, să fiţi şi omul rigorii ştiinţifice, dar şi profesorul de vocaţie înzestrat cu un har incontestabil de a forma şi modela conştiinţe; şi decanul intransigent chemat să organizeze şi să direcţioneze, dar şi conducătorul stăpân pe orice situaţie, însă atent şi grijuliu faţă de nevoile celor din jur, la uşa căruia găseai cuvântul cald, adevărul curat, sfatul părintesc dar şi măsura dreaptă a lucrurilor…”

Receptiv la orice solicitare, ori de unde ar fi venit: Cluj-Napoca, Năsăud, Timişoara, Târgu Jiu, Baia Mare, Arad, Sibiu, Tecuci, dar şi de la Chişinău, Orhei, Cahul, Soroca, profesorul Istrate se suprapune, prin această prezenţă activă, pe întreg spaţiul naţional. Nu întâmplător regretatul profesor Al. Husar, fostul coleg şi prieten al Domniei Sale, scria cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani: „Recunoscut pe plan naţional, prin merite ce nu-i pot fi contestate în învăţământ şi ştiinţă, membru de onoare al Societăţii de Ştiinţe filologice şi membru de onoare al Astrei, G. Istrate se bucură de un prestigiu ce n-a putut fi ştirbit în confruntarea cu timpul, de atâtea ori necruţător în aprecierile sale. Transilvania şi-l revendică şi Moldova deopotrivă. Şi-l revendică o ţară, căreia-i închină o viaţă de om, în sensul înalt al cuvântului, un om între oameni”,

Pentru întreaga şi prestigioasa activitate ştiinţifică, pentru participarea la numeroase acţiuni culturale în Năsăud şi alte localităţi din judeţ, Consiliul Local Năsăud i-a acordat, în 1992, titlul de Cetăţean de onoare al Oraşului. În calitate de consilier local şi preşedinte de şedinţă am avut bucuria să-i prezint Laudatio, Domnia Sa fiind printre primii Cetăţeni de onoare ai Năsăudului, alături de profesorul Al. Husar, după ce în perioada interbelică au fost investiţi cu această calitate fostul prim-ministru Ion I. C. Brăteanu şi generalul erou Traian Moşoiu.

De câteva decenii am corespondat, sporadic, cu Domnia Sa. În 28 decembrie 2009 mă ruga să văd „dacă la Biblioteca Academiei nu se găseşte o ediţie a Basmelor lui Ispirescu, apărută la Bucureşti, prin anii 1935, 1936, prefaţată de Iorgu Iordan. Pregătesc o carte despre Limba scrierilor lui Ion Creangă şi am nevoie de această prefaţă în care este combătură părerea identităţii dintre munteanul Ispirescu şi moldoveanul Creangă” (…).”În ce mă priveşte, trebuie să-mi apară în zilele viitoare ediţia a doua a cărţii Limba română literară, în al cărei sumar am adăugat unsprezece titluri faţă de ediţia din 1970.

În cursul lui ianuarie, cel mai târziu în februarie, va apărea şi volumul al VI-lea al cărţii Studii şi portrete.” Se vede că domnul profesor a descoperit secretul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte… Îi urmăm cu tot respectul şi cu toată dragostea şi admiraţia ce i-o purtăm La mulţi ani şi să ne bucure cu noi apariţii editoriale !