Grigore Marţian

Mă numesc Grigore Marţian şi sunt născut la 7 noiembrie 1931, în localitatea Mintiu, comuna Nimigea de Jos, judeţul Bistriţa-Năsăud, din părinţii Vasile şi Ioana, de profesie agricultori. Sunt al treilea din cei opt copii ai familiei.

Şcoala primară am făcut-o în satul natal sub îndrumarea unor învăţători vrednici, care au şi insistat pe lângă părinţi să mă dea undeva la şcoală, mai departe. Aşa s-a şi întâmplat.

După patru clase urmate la Mintiu, m-am înscris la Liceul “George Coşbuc” din Năsăud, unde am absolvit ciclul inferior, adică clasele I-IV, apoi am dat examen de admitere la Şcoala Normală de Învăţători din Năsăud. Am reuşit şi, timp de alţi patru ani m-am încadrat bine în programul şcolii.

Din şirul iluştrilor dascăli care mi-au îndrumat paşii de şcolar, reţin în primul rând numele directorului şcolii şi al profesorului de limba şi literatura română de atunci, Octavian Ruleanu. Un mare umanist care intuind, cât de cât, aplecarea mea spre literatură, mi-a pus la îndemână cărţi pentru lectură şi m-a antrenat în concursurile şcolare pe teme de creaţie. A rămas pentru mine un model în toată cariera didactică.

Am absolvit liceul menţionat mai sus şi am lucrat în învăţământ, fără întrerupere, timp de 46 de ani.

În perioada stagiului militar am fost selecţionat pentru Şcoala militară, ofiţeri de rezervă, iar în urma stagiilor de concentrare, am obţinut, în final, gradul de căpitan.

Între timp mi-am completat studiile la Universitatea clujeană, Facultatea de Filologie, obţinând diploma de profesor de limba şi literatura română.

Cei 46 de ani închinaţi învăţământului s-au desfăşurat după cum urmează

:

În perioada 1953-1962, la Şcoala generală Dumitra, unde am predat limba română. Au fost anii afirmării mele profesionale. Aici, la Dumitra, am fost o legislatură vicepreşedinte la Consiliul Comunal şi timp de trei ani, director al Căminului Cultural.

Între aprilie 1962 – 1 decembrie 1963, am fost numit director la Şcoala generală Cepari, comuna Dumitra, unde am predat limba şi literatura română şi unde, de asemenea, am marcat ceva realizări, pentru nivelul localităţii, foarte importante.

Începând cu data de 1 decembrie 1963 am îndeplinit funcţia de inspector şcolar la Secţia de învăţământ a raionului Năsăud, regiunea Cluj, şi la Inspectoratul şcolar al judeţului Bistriţa-Năsăud, până la 1 decembrie 1969.

A fost o perioadă de mari şi grele încercări pentru mine. Am avut ca sarcini prioritare să redactez materialele de analiză pentru şedinţele cu directorii, pentru consfătuirile cadrelor didactice sau pentru Ministerul Învăţământului. De asemenea, să urmăresc şi să ajut profesorii în perfecţionarea continuă a predării limbii şi literaturii române. M-am ocupat, în plus, de îndrumarea muncii metodice şi a activităţii cu părinţii elevilor în şcoli.

Între 1 decembrie 1969 – 1 septembrie 1974 am îndeplinit munca de director adjunct al Liceului pedagogic din Năsăud, director fiind profesorul şi cetăţeanul de onoare al oraşului, Irimie Burcezan. În această calitate m-am ocupat de îndrumarea practicii pedagogice a elevilor normalişti, de unele probleme administrative, ca şi de organizarea şi pregătirea cursurilor de perfecţionare pentru învăţătorii şi educatoarele din judeţ, pe vremea aceea desfăşurându-se pe lângă liceele pedagogice.

Din data de 1 septembrie 1974 – 1 septembrie 1982, respectiv 8 ani, am fost director al Liceului Pedagogic, asumându-mi toate responsabilităţile acestei funcţii. Cu sprijinul directorului adjunct, profesoara Ileana Prădan, al cadrelor didactice din unitate, ne-am străduit să ridicăm prestigiul acestei instituţii. Pentru a cunoaşte realizările din alte unităţi şcolare de profil din ţară, am organizat schimburi de experienţă cu liceele din Cluj-Napoca, Braşov şi Bacău, Baia Mare, Zalău şi altele. Ideile valoroase reţinute le-am implementat şi în şcoala noastră primind contur în organizarea unor cabinete şi laboratoare: cabinetul fonic, cel de muzică, de psihologie şi metodică, de biologie-geografie şi de limba română.

Mergând pe valoarea tradiţiei a vechii şcoli normale, mai ales cea din perioada Sandu Manoliu, am organizat deplasări cu formaţiile artistice ale şcolii, în localităţile în care lucrau absolvenţi ai şcolii noastre.

Era un minunat prilej de a ne întâlni cu dascălii din mediul rural şi de a cunoaşte preocupările şi greutăţile lor.

Tot din experienţa pedagogului Sandu Manoliu am înţeles cât de importantă este păstrarea legăturii şcolii cu absolvenţii, după încadrarea lor în învăţământ. În acest scop am iniţiat şi au devenit aproape tradiţionale întâlnirile cu seriile de absolvenţi, după un an de activitate în producţie. Activitatea era organizată pe două zile, de sâmbătă după masa, până duminică la prânz.

Ziua de sâmbătă era rezervată primirii absolvenţilor şi avea în program un moment cultural, pregătit de formaţiile artistice ale şcolii, şi o întrunire tovărăşească. Duminică dimineaţa se organiza o întâlnire între profesori, elevi şi absolvenţi în jurul temei “Ce a însemnat pentru mine primul an de activitate didactică?”

Un moment de neuitat pe care doresc să-l reţin este cel referitor la marcarea împlinirii a 200 de ani de învăţământ pedagogic în Năsăud.

S-a considerat anul 1777 drept începutul învăţământului pedagogic în oraşul nostru, deoarece între 1770-1777 s-a înfiinţat la Năsăud “o şcoală nouă în care, în afară de limba română şi latină, se dă fiilor de grăniceri instrucţie şi în limba germană, numită “şcoala normală”, mai târziu “Şcoala normală superioară”. Cei mai buni absolvenţi ai acestei şcoli erau numiţi învăţători în comunele grănicereşti, pentru a învăţa pe fiii ţăranilor şi soldaţilor slova românească.

Festivităţile legate de bicentenarul învăţământului pedagogic la Năsăud s-au desfăşurat în zilele de 27-29 mai 1977 şi au avut în program o sesiune de referate şi comunicări la care au avut intervenţii, pe lângă dascălii din localitate, şi personalităţi de la centrele universitare din ţară: conf. dr. Isidor Cremer – Bucureşti, prof. univ.dr. Alexandru Husar şi prof.univ.dr. Gavril Istrate – Iaşi, prof.univ.dr. Gavril Scridon şi prof.univ.dr. Teodor Tanco – Cluj-Napoca, precum şi Simion Lupşan, Pompei Boca şi Ion Rusu Sărăţeanu – Bistriţa.

În ultima zi, respectiv 29 mai 1977, s-a vizitat expoziţia documentară a şcolii, cabinetele şi laboratoarele, apoi a avut loc defilarea elevilor de la şcolile din oraş şi o impresionantă adunare festivă în curtea liceului, urmată de un reuşit program cultural-artistic.

După masă s-a desfăşurat maialul elevilor năsăudeni, pe stadionul oraşului.

În cele două mandate de director, adică 8 ani, formaţia cultural-artistică a şcolii a fost invitată şi a participat la festivaluri culturale internaţionale.

Mai menţionez că, din dorinţa de a completa educaţia muzical-artistică a elevilor noştri, am contactat cu teatrul şi Opera din Cluj-Napoca, spectacolele lunare pentru elevii şi profesorii din liceul nostru. Cu timpul s-au alăturat proiectului nostru şi elevi din celelalte şcoli din oraş.

Ultimii 14 ani din activitatea mea profesională, respectiv 1 septembrie 1982 – 1 septembrie 1996, i-am parcurs la Colegiul Naţional “George Coşbuc” Năsăud, unde, eliberat de sarcini administrative, m-am ocupat aproape exclusiv de munca instructiv-educativă.

Au fost şi anii în care am avut cele mai multe bucurii profesionale. O bună parte dintre elevii pregătiţi de mine s-au situat pe primele locuri la concursurile şcolare judeţene şi naţionale de limba şi literatura română.

În aceşti ani am mai fost cooptat în brigada de control a Inspectoratului Şcolar Judeţean, am făcut inspecţii pentru definitivat şi gradul didactic II la învăţători şi educatoare. Am coordonat, de asemenea, lucrări metodico-ştiinţifice pentru învăţători şi educatoare, în vederea obţinerii gradului didactic I, în învăţământ.

Urmare a muncii depuse, am fost distins cu titlul de “profesor fruntaş” şi cu Diploma de excelenţă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru “activitatea remarcabilă desfăşurată la limba şi literatura română”.