Hramul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Țigău

Pe sfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toţi cu dreaptă credinţă să o lăudăm, pe prea cinstita Pa-rascheva. Că aceasta, lăsând viaţa cea stricăcioasă, pe cea nestricăcioasă a luat în veci. Pentru aceasta mărirea a aflat şi dar de minuni, cu dumnezeiasca poruncă. (Condacul Praznicului)
”În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor... ” Aceste cuvinte mi se par foarte potrivite pentru a începe prezentarea festivităților prilejuite de sărbătorirea hramului bisericuței de lemn din Țigău, filia parohiei Chiraleș de pe valea Șieului.
Înainte de a prezenta cum s-au desfășurat, de fapt, evenimentele am dori să vorbim despre viața Cuvioasei Măicuței noastre Parascheva. Ținem să menționăm, totuși, un fapt important înainte de a prezenta viața Cuvioasei. Dacă Sfânta Muceniță Parascheva, prăznuită la 26 iulie în Calendarul ortodox, este cunoscută în popor cu numele „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost numită, mai cu seamă în Moldova, „Vinerea cea Mare”.
Cuvioasa Parascheva s-a născut în Epivat, un sătuc din Tracia de odinioară, Bulgaria de astăzi, nu departe de Constantinopol. Ea provenea dintr-o familie înstărită din punct de vederea material și de aceea părinții se gândeau ca ea va ajunge o doamna importantă în societatea de atunci, dar ea s-a îndră-gostit de Hristos și de Biserica Sa devenind un fel de ”nebună pentru Hristos”. Mergând la biserica din sat a auzit cuvintele Domnului ”cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine și să-mi urmeze Mie” (Matei 16, 24 – 26), cuvinte ce i-au arătat direcția pe care a urmat-o mereu în viață. Provenind dintr-o familie bogată a făcut nenumărate milostenii; cel mai mult își dăruia veșmintele ei scumpe oamenilor mult mai săraci decât ea pentru a-și câștiga viața de veci.
Mereu certată de părinți pentru faptele de milostenie a plecat să se nevoiască în Țara Sfântă, unde s-a așezat la o mănăstire de măicuțe lângă malul râului Iordan mult nevoindu-se și mult rugându-se. În urma unei descoperiri de sus se întoarce în țara natală. A poposit o vreme la Constantinopol. Ajungând acasă, necunoscută de nimeni, își mai continuă viața o vreme, iar apoi își încredințează duhul ei curat Domnului și a fost îngropată. În urma unui naufragiu un marinar mai păcătos a fost adus de valuri la țărm și înmormântat peste trupul sfintei. Osemintele ei se prefăcuseră deja în sfinte moaște așa că Sfânta Cuvioasa Parascheva a fost așezată în biserica din sat cu mare slavă.
Datorită vicisitudinilor istoriei sfintele ei moaște au peregrinat în Țara Românească, dar cucerind turcii și această parte a lumii Patriarhia ecumenică de la Constantinopol a cumpărat moaștele Cuvioasei pe care le-a așezat în biserica Vlahserai (1586), iar apoi au fost mutate la Sfântul Dumitru (1597) și la Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601).
După alți 120 de ani, ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc. În anul 1641, după ce bine-credinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639 – 1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva „pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei, n.n.)”, după cum se spune în „scrisoarea sinodicească”. În anul 1641, în data de 13 iunie, moaștele sale au fost aduse la Iași, de la Constantinopol, de către domnul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi.
La Iași Cuvioasa Parascheva a făcut multe și nenumărate minuni fapt pentru care e considerată drept ”ocrotitoarea Moldovei”. Iar credincioșii români i-au mulțumit mereu organizând la sfintele ei moaște de la Iași mărețe pelerinaje an de an. În jurul datei de 14 octombrie se adună aici credincioșii, veniți din România sau de peste tot din lume, pentru a o cinsti și pentru a i se ruga. Nădăjduim că și pe viitor ”ocrotitoarea Moldovei” ne va primi în rugăciune la casa ei aici pe pământ.
Aceasta a fost viața Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. Începând cu anul Domnului 1784 Cuvioasa Parascheva, ”ocrotitoarea Moldovei” a înfiat putem spune comunitatea ortodoxă română de la Țigău. De atunci sfintele slujbe s-au desfășurat aici cu buna rânduială ortodoxă credincioșii fiind călăuziți mereu spre patria cea cerească cu vrednicie de către preoții slujitori aici.
Slujba hramului Cuvioasei Maicii noastre Parascheva din anul Domnului 2024 a fost săvârșită de către părintele Horațiu Mureșan, parohul parohiei Chiraleș cu filia Țigău. Calitatea liturgică a slujbei religioase a fost sporită de participarea dlui dr. în teologie Victor Pop, fiu al satului, cântăreț bisericesc în cadrul mănăstirii Sfânta Treime și Sfântul Tănasă Todoran din Suplai – Bichigiu și a dlui Ioan Cucura, cântăreț bisericesc la Chiraleș.
La sărbătoarea religioasă au fost prezenți numeroși credincioși din Țigău, dar și ”oaspeți” veniți de la Chiraleș sau din satele învecinate. Gospodinele noastre ne-au pregătit unele atenții constând în cozonac, prescură, sucuri și câte un pahar cu vin pentru ca ziua a fost destul de rece și era nevoie de ceva întăritor ca să mai încălzească poporul venit să o cinstească pe cea care de veacuri are grijă de binele nostru duhovnicesc. Contribuția prim epitropului Radu Petraș și a familie sale a fost și de această dată la înălțime, domnia sa dovedindu-se din nou ca un părinte bun pentru consătenii dânsului.
Acum, la sfârșit, se cuvine să-i mulțumim bunului Dumnezeu pentru ajutor, Cuvioasei Maicii noastre Parascheva pentru ocrotire și oblăduire, organizatorilor acestei frumoase și cuvioase manifestări exprimându-ne, în același timp, nădejdea și dorința ca pe viitor să beneficiem pururea de ajutorul și ocrotirea Cuvioasei Maicii noastre.
Dacă am început materialul nostru cu un text din slujba Cuvioasei Parascheva considerăm util ca în încheierea acestuia să zicem și noi în glas de Acatist ”Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!”