Preot Vasile Beni: Sfânta Cuvioasă Parascheva-,,Sfânta Vineri” sau ,,Vinerea Mare”

      În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Cunoscută în popor și sub numele de ,,Sfânta Vineri” sau ,,Vinerea Mare”, Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivata, o localitate aflată pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, pe atunci capitala Imperiului Bizantin.   

      Pă­rinții, au crescut-o în frica de Dum­nezeu, în­dem­nând-o spre de­prin­­derea fap­te­lor bune, dar mai ales a postului, ru­găciunii și milos­te­niei.

         Se spune că, pe când avea zece ani, fiind într-o bi­serică a Maicii Domnului,  a auzit citindu-se la Sfân­ta Li­turghie cuvântul Evangheliei: Ori­ci­ne vo­ieș­te să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie (Mar­cu 8, 34). Chemarea Mântui­to­ru­lui a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a îm­păr­țit toate hainele săracilor.

           Şi, părăsind frumusețea acestei lumi, s-a re­­tras în pustie. S-a oprit mai întâi la Con­stanti­nopol apoi la ți­­nutul Pontului. Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Hera­cleea. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mă­­năstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înăl­țat duhov­ni­­cește în rugăciune.

            Într-o noapte însă, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîn­toar­că în locurile părintești: ,,Să lași pustia și la mo­șia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubi”. A fost îngropată ca o străină, fără ca ni­meni să știe cine era.

            Se spune că un ma­ri­nar a murit pe o corabie și trupul i-a fost arun­cat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo i-a rugat pe creș­tini să-l îngroape după rânduiala creș­ti­nească. Săpând  o groapă, aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mi­reasmă, pe care, luându-l  din mor­mânt, l-au aşezat în Biserica Sfin­ții Apostoli din Epivata.

            În anul 1641, după ce binecre­dincio­sul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, câr­muitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu mem­­brii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept re­cu­noștință, moaș­­tele Cuvioasei Parascheva.

      În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așe­zate în minunata biserică a Mănăs­ti­rii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria dom­ni­torului.

          Sfânta Cuvioasă Parascheva este numită în Acatistul ei „mult folositoare”pentru că fiecare icos se încheie prin cuvintele: „Bucură-te Sfântă Parascheva, mult folositoare”.

       O citire sau o ascultare atentă a Acatistului ei ne arată în ce fel este ea „mult folositoare”.

       Sfânta Cuvioasă Parascheva alină suferinţa, mângâie pe cei întristaţi, izbăveşte pe cei deznădăjduiţi (Icos 1).

     Sfânta Cuvioasă Parascheva ascultă rugăciunile preoţilor cucernici, se roagă Maicii Domnului pentru fecioare, povăţuieşte văduvele, ajută pe străini, mângâie pe cei prigoniţi, vindecă bolile trupeşti (Icos 2).

    Sfânta Cuvioasă Parascheva sprijină pe cei bătrâni, miluieşte pe cei săraci (Icos 3).

           Sfânta Cuvioasă Parascheva este rugată să izbăvească pe oameni de toată răutatea, de ceasul osândirii şi de chinul cel de veci, pentru că este pentru toţi credincioşii laolaltă şi pentru fiecare în parte feritoare de răutăţi, aducătoare de bunătăţi, sprijinitoare şi a mea, a smeritului păcătos (Icos 12).

    În încheiere să zicem și noi:  „Bucură-te Sfântă Parascheva, mult folositoare!” Amin!

Ani mulți și binecuvântați sărbătoriților!