Începutul noului an bisericesc

Sfânta Biserică prăznuieşte, la 1 septembrie, începutul noului an bisericesc sau Indictionul. La romani, Indictionul era un fel de a număra anii, şi anume, era un period de 15 ani pentru adunarea dărilor către stat. Pentru două pricini serbează biserica această zi: întâi pentru că luna septembrie era socotită ca începutul anului, iar cea de-a doua pricină este că ea, biserica, cinsteşte această zi ca ziua în care Domnul a pus început propovăduirii sale în lume. Acum biserica aminteşte de intrarea Domnului în Sinagoga din Nazaret unde, dându-i-se cartea proorocului Isaia, a aflat locul în care Mântuitorul şi lucrarea lui în lume sunt zugrăvite de prooroc prin aceste cuvinte: „Duhul Domnului este peste mine, pentru care m-a uns să binevestesc săracilor. M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi şi să vestesc anul cel plăcut al Domnului. Şi, închizând cartea şi dând-o slujitorului a şezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi asupra lui. Şi El a început a zice către ei: „Astăzi s-a împlinit scriptura aceasta în urechile voastre” (Luca, 4, 18-21). Prăznuim, deci, la 1 septembrie, anul Domnului cel bine primit, dând mulţumire pentru toate bunătăţile pe care le-am luat din mâinile Domnului, măcar că pentru ele, şi noi, singuri, suntem datori să ne sârguim ca să fim bine primiţi înaintea Lui. Noi prăznuim nu Indictionul cel moştenit de la împăraţii romani, ci pe cel aşezat nouă de Hristos, iar Indictionul lui Hristos sunt poruncile lor cele sfinte, se spune în Proloagele.

Să prăznuim deci Indictionul, împlinind poruncile Domnului nostru din toată inima, precum Domnul însuşi ne îndeamnă prin gura lui Moise, în Cartea Leviţilor, zicând: „De veţi umbla după legile Mele şi de veţi păzi şi plini poruncile mele, vă voi da ploaie la timp, pământul şi pomii îşi vor da roadele lor. Voi trimite pace pe pământul vostru, veţi alunga pe vrăşmaşii voştri, căuta-voi spre voi şi vă voi binecuvânta şi sufletul meu nu se va scârbi de voi. Voi umbla printre voi, voi fi vouă Dumnezeul vostru, şi voi poporul Meu” (Lev. 26, 3-12).